borin Streinu
^pere dese
x> ol. 4
Teologie pentru azi
Bucuresti
2011
Cuvintele adunate cufurca
(nuvela; 26 mail 997)
Facem numai act de prezenfd. In rest, spa^iul culorii
dizolva totul, completeazd si reclamd triste^a sau bucuria.
Eu, ca si tine, cititorule, traim si visam ca trdim, ne
punem catuse si ne eliberam de ele.
In puterea noastra sta mdrefia blocului, cat si injosirea
broastei ^estoase. Dar uitam de multe ori acest lucru. Ne
rechemam, dupa ani de uitare si ne soptim, noua insine,
numele. §i nici nu mai credem ca numele nostru este al nostru.
Ne aflam strdini si speriafi de propriul nostru nume. §i
nu e numai atat. Ne e frica pana si de visul nostru. II visam, dar
apoi ne sperim...si alergam sd scdpdm de el ca de un caine
mort, care e legat de trupul nostru.
Ne credem idiofi si, in mare masura, si suntem, pentru
ca lasam un asemenea iepure sa ne scape.
Nu e de mirare ca par infeles.
Nu e de mirare ca ma regdsesc in tine.
E foarte usor sa fiu ca tine, pentru ca sunt ca mine. Nu te
imit dar te stiu.
Po^i sa te plangi de insuccese, de o soarta rdu croitd, de
orice vrei tu. Dar eu ni spun ca suntem din acelasi aluat. E
bine sa ascul^i de tine.. .
Dar de unde stii ca tu esti tu? O intrebare, cititorule! Una
mica si cam deplasatd. Dar te rog sd ma infelegi. Te rog sa
intelegi ca este adevdratd.
Te plangi ca existi si ca lumea aceasta nu e cea pe care o
doresti tu. Tu te plangi ca nu ai bani, ca esti trist, ca nu te
inielege so^ia sau prietena.
Am in^eles: necazurile sunt necazuri. Dar ce faci tu, ca
sa nu le mai ai? Cum lupfi tu impotriva lor?
Sa zicem ca tu nu existi, dar eu te stiu, pentru ca vei trai
in lumea mea. Te nume§ti...§i \\\ pun eu un nume, pe care il
vreau, ca sa devii un personaj credibil al lumii mele.
Tu vrei sa ai ceva §i eu fac imediat ca tu sa ob^ii acel
ceva. Tu imi spui ce vrei §i eu fac ceea ce tu vrei. Dupa ce vei
ob^ine ceea ce tu vrei, te vei a§eza pe pat sj vei a^tepta.
Afara va ploua mocnit §i tu nu vei avea pe tine nicio
haina. Vei fi gol, gol de-a dreptul.
Vei fi gol. §i ploaia va curge. §i tu vei a§tepta.
Daca nu te-ai nascut, nu exi§ti. Dar eu te stiu, pentru ca
ti-am dat sa existi intr-o lume valorica, unde eu pun in tine tot
felul de crezuri, sentimente, idealuri, instincte. Diferen^a dintre
mine §i tine e aceasta: eu traiesc mai inainte de tine. . .§i te §tiu,
te fac sa existi.
§i tocmai de aceea stiu culoarea ochilor tai. Ii ai negrii.
l\\ §tiu culoarea parului tau. Parul tau e castaniu. l\\ §tiu varsta.
Tu ai 27 de ani.
Intre mine §i tine sunt sapte ani diferen^a...§i o alta
diferen^a majora: eu exist... pe cand tu nu existi. Tu e§ti o
idealitate, careia eu ii §tiu totul, toate secretele, toate
framantarile, toate fobiile.
Cand eu ma na§team tu mureai. Sau eu muream, pe cand
tu abia nu aveai sa te nasti. Erai dulce, gra^ioasa, cu terminal
calde §i afectuoase. Erai numai tu §i te puteam deosebi dintre
toate lucrurile.
Apoi ne-am intalnit. Te §tiam dintotdeauna. Ma rugam
dintotdeauna de tine ca sa te vad, ca sa te sarut, ca sa te
imbra^i§ez.
Dar tu nu erai decat lumind.
Erai o a§teptare, care mereu ma facea sa umblu, zdrobit
de dor, dupa tine.
Insa, cand te-am gasit...tu erai trup. Trupul tau crescuse
inalt, inverzise, apoi te-am privit cum te uscai, cum te usca
timpul. Ai inceput sa descresti iar lumina din tine sa
innebuneascd.
Spun foarte cinstit acest lucru: lumina din tine incepuse
sa innebuneascd §i va innebuni cu timpul §i mai mult.
Nu te mai vedeam de atdta trup. Erai o forma
preconceputa, rarefiata §i lasciva. Nu mai Qmipura.
Gande§te-te, tu, cititorule, ca m-am nascut §i am ramas
in via^a numai ca sa vad aceasta lumina. ST cand am gasit-o, eu
ce fac? Fug de ea §i imi spun mie insumi ca m-am inselat.
Eu vad prin trup dar trupul nu stie acest lucru. Nu am
taine cu trupul. Trupul e o zona intre doua lumi: aceasta §i
cealaltd. Cand stdpdnesti o lume nu mai po^i fi usor de inieles.
Acum suntpraa de neprins.
Alerg cat pot de mult ca sa nu fiu aflat §i sa nu pot
vorbi. Nu am patima vorbitului mult dar ador sa fac acest
lucru. Intorc cuvintele pe toate parole. Apoi le urasc, le urasc
pentru ca le ucid. Le ucid dupa cum le si vindec.
Un bolnav psihic are sufletul §i nervii foarte sensibili.
Nu-i plac atrocita^ile, vorbele grele §i incurabile.
Fiecare trauma clddeste un mormant. §i sunt multe
morminte, pe care cei bolnavi le stiu sj se stiu.
Sunt ca toil ceilalfi dar nu sunt ca ei. Ei vor sa fie
sdndtosi, sa aiba o familic.dar stresul acesta de zi cu zi nu ii
lasa. Se detesta §i se urasc. Se cred incapabili de-a fi fericni §i,
la randul lor, de a face fericifi pe cineva. Nu se cred vrednici
de iubirea vreunui om.
Adevarul e crud dar e vindecdtor.
Nu par nebun dar sunt un nebun ca §i tine, cititorule ! Un
nebun oarecare.
Tu te temi sa admi^i asta, pentru ca nu vrei sa fii un
oarecare. Dar to^i suntem... oarecare, ni§te biefi nebuni de
duzind.
Cand incepi sa scrii devii un nebun. Dar un nebun care
creeazd §i nu unul care stricd.
Eu creez ceea ce ahi distrug si ignord, ceea ce aUii
inchidpe nedrept sau violeaza.
Cuvintele mele vindeca, te vindeca!
Omul nu va deveni mai inielept sau mai inalt, nu va fi
nici mai sfdnt §i nici mai abject decat vrea safie §i decdt este.
Omul va fi acelasi, oricand §i pretutindeni.
Ceea ce inva^a el nu este viafa, nu e cum sa fie viu, ci
cum sa nufie viu, cum e sa mori.
Omul inva^a sd-si pileascd nervii § i sd-si uite necazurile,
sa para fericit §i sa se creada nevinovat, pentru ca sa mai poata
respira...
Respirarea, ea insa§i, e o trauma.
Nebunia inseamna rezistenfd.
Tocmai de aceea, cand nu mai rezi§ti, cand crezi ca nu
mai rezisti, l\i spui, ne spunem, cititorule: ca innebunim.
Dar nu innebunim, ci doar ne prefacem ca suntem
sdndtosi, ca suntem capabili, ca suntem stabili... cand noi
suntem butoaie de pulbere, cand noi suntem ni§te pachete de
violenfd.
Se trece peste om §i peste ceea ce vrea el cu prea multa
u^urinta. §i nimeni nu pierde. . .in afara de noi.
Ne batem pentru un pumn de pdmdnt, in loc sd ne iubim
unii pe alfii §i sd invdfdm sd ne imprietenim. Ne place sa fim
ho^i, par§ivi, criminali, adulterini cu tot ce exista §i cu tot ce
suntem.
De aceea, lumina ei md subjugd.
In loc sd md vindece, ma face sd md cutremur §i sd
scriu.
Adevaratul scris nu tine cont de nimic. El se scrie §i doar
atat. Adevaratul scris socheazd dar vindecd.
Eu incerc sd md vindec, cand nu sunt vindecat §i cand nu
sunt bagat in seama, cand ma simt ceva murdar §i de prost
gust. Fac pe infernalul ca sa salvez pacea §i fac razboi, pentru
ca sa nu se uite ca avem nevoie si de el, atunci cand trebuie sd
spdldm adevarul cuvintelor.
Sunt slab cu eel mai slab §i tare cu eel mai tare. Dar eu
nu sunt nici tare §i nici slab.
Un cere e totul.
§i aceasta forma geometrica md inchide.
In spatele unui vers trebuie sa stea fericirea de a scrie.
De aceea sunt fericit, chiar sj atunci cand detest orice §i par a
fi nepdsdtor fa^a de oricine.
Iubesc §i mi-e teama sa spun pe cine, de ce §i cat de
mult. Eu nu §tiu de ce §i nici daca e normal sa fie a§a. Dar
iubesc, fara ca sa §tiu ce e iubirea sau daca fi-o pot explica.
Uneori sunt naiv, naiv la culme, extrem de naiv cu tine,
cititorule ! I^i spun chestiuni personale, sperand ca tu le vei fine
minte sau ca le infelegi si te pdtrunzi de ele.
Sau l\i spun lucruri pe care nu le stiu (a§a fi se pare \ie,
uneori) sau mdprefac ca nu le stiu, ca nu le stii, ca nu le stim.
Scriu despre lucruri pe care nu le stim dar nu le mai
suportdm.
Sunt foarte simple, in esen^a, lucrurile pe care ^i le spun
eu. §i pentru ca sunt prea simple sunt prea greu de facut.
Te indispun cu greul. §tiu asta.
Te indispun cu bucuria mea. § i asta §tiu.
Cu verva mea de a scrie.
Cateodata, da, §i eu simt un gust amar pentru nesimiitul
sau farsorul care are sa ma citeasca sau acel gust dulce,
inconfundabil, pentru prea sensibilul §i afectuosul care or sa
ma citeasca.
Un mic exemplu, de lucru, aparent, simplu.
Sa prive§ti o floare e un lucru, pe care, in aparen^a, cred
to^i ca il pot face. Dar sa prive§ti o floare §i cand floarea e
tdnara §i cand ea s-a ofilit, cu aceea§i intensitate, a§teptare,
incordare nu poate face oricine.
De aceea \\i spun, ca eu sunt banal, adica nu sunt ca
tine.
Tie l\i place sa fii un savant inchipuit, sa \n discursuri
adormitoare §i enervante, sa fii o nulitate exorbitantd.
Mie imi plac jocurile profunde, prostiile geniale,
gdndurile de paie, pe care nu le po^i purta in inima datorita
mdreiiei lor, tot felul de lucruri din as tea, netrecdtoare,
nemuritor de bune.
Pe mine ma intereseaza ca o frunza are gust bun, ca
oamenii sunt calmi daca sunt ei m§i§i sau ca pot sa omor un
gandac, din necesitate, §i apoi sa pldng pentru el, sa ma detest
pentru fapta pe care, ca un fara de inima, am comis-o.
Da: plang ca un copil de }d}a. Ma vaiet §i ma
schimonosesc, de parca sunt un mic ursulet panda, care i§i
mananca dulcile lui banane in copac... pentru ca nu §i le
mananca.
(Cred ca tu inielegi, cititorule, ca e§ti bdiat mare sau
fata mare, ca toate debita^iile mele au un rost, nu?!! Doar nu
crezi ca toata mascarada asta nuvelistica nu are cifru, ci e o
aruncare de cuvinte, o aiurealdlW ! !)
Pentru ca se face noapte, tocmai de aceea a§tept sa o
visez. §tiu ca am s-o visez §i §tiu ca are sa-mi telefoneze. §i
mai §tiu ceva: ca sunt dator sa ii stimez, 5a ti iubesc pe
oamenii de cuvdnt §i cm ^w/Ze? mare. Pentru ca ceea ce este da
sa fie da §i ceea ce este nu sa fie nu.
Fara tipar. . .
Eu nu cred in porcariile astea u§oare, ca la fotograf, daca
stau fix. . .eu sunt numai static §i nu §i dinamic. Nu e adevarat!
7
Eu sunt eu cand sunt lasat sa spun ceea ce imi place §i
ceea ce vreau dar, mai ales, cand sunt lasat sa spun ce spune §i
ce vrea o lume intreaga.
Lumea are nevoie de gurd §i eu trebuie sa fm gura §i
inima §i mdna care scrie ce vrea o lume intreaga.
Am in^eles ceea ce nu am in^eles.
El, spre exemplu, mi-a spus ca spun lucruri antagonice.
Da, el!!!...
Dar el nu are habar de ceea ce simt eu.
Nu are habar ca adevarul meu e adevar total §i curat.
Daca prive§ti mai atent vei vedea fa§ii de fusta mova,
fusta ei, de fapt rochia, ochelarii ei de soare, care s-au spart §i
chiuveta, de asemenea: facuta zdren^e.
O vezi tot mai aproape.. .
Mai aproape, pana te surprinde realitatea §i inghe^i, §i
tremuri...
La casa de nebuni se mdndncd dintr-o singura farfurie.
Apa este stdtutd §i sdlbaticd. Medicii sunt ni§te stafii speciale,
cu vata in urechi §i par in nas, cu inima rece ca por^elanul.
§obolanii sunt in propria lor casa la casa de nebuni.
Casa de nebuni este, ea insa§i, o metaford, pentru ca lumea, cu
toate ale ei, e o mare metaford. Totul te trimite spre altundeva.
Insa §obolanii au mancat mu§amalele de la mese §i
hartia igienica de la veceu §i §i-au lasat excrementele peste tot,
dar pe nimeni nu intereseaza aspectele insignifiante.
Directorul spitalului da interviu, ^an^o§ nevoie mare §i
minte, minte in nestire, despre cat de bine si de curat §i de cat
de sdndtoasd e casa de nebuni.. .
Insa la casa de nebuni e altfel, cu totul altfel, de parca
sanatatea se poate extrage din nebunie.
Vezi femei cu parul valvoi, care se inchina, se inchina
de mama focului. Poate ca le dor pacatele (pe to^i ne dor
pacatele) facute cu copiii lor, cu copiii lor avorta^i, da, in
nestire sau parasi^i.
Au sanii zdrobni.
Parca sunt ar§i §i spoi^i cu untura de pe§te sau cu pacura,
cu pacura neagra, cleioasa.
Nu mai §tii ce sa inielegi.
Vorbesc degeaba, aiurea, se balangane ca maturate de
vant, se rastesc la cineva, cer cuiva anumite drepturi, se
schimonosesc, vor sa urgenteze o ac^iune, apoi se lasa
paguba§e, parasite de ganduri §i se macheazd, iarasj imaginar,
§i, iara§i imaginar, se iubesc cu oameni imaginari, pentru ca
totul este imaginar.
Pe pere^i: mult jeg. In suflete: mult jeg. Mult jeg. Of,
execrabil jegl
Un sfoiag verde, un miros fara nicio logica, o insultare
continua a oricarui bun sinrf.
Insa nu ei sunt de vina, ci sdndtosii. Daca nebunul e un
om afectat la creier, nu?, ce fel de nebun e nebunul care e
. . .constient? §i nebunul constient, constient de rau e eel mai
jegos.
Ce fel de libertate sa ai intr-o lume bolnava §i care nu \\\
acorda niciun drept, nicio libertate, nicio sansdl
Nu poti sa spui ca e§ti liber aici, pentru ca gratiile te
gatuie. Aceste gratii mari, de neam prost, i^i intra, l\i sar in
ochi, te sugruma, te incovoiae, te disperd.
Unii au cdtu§e la maini (care libertate?), pe cand al^ii le
au in suflet.
§i scot bale la gura, §i se hlizesc demen^ial, i§i fac
nevoile pe ei, i§i taie venele, urla, vor sa se sinucida
(sinuciderea e aici un fel de vacanfd la tropice...), blesteama
orice...
I§i blesteama via^a. Se roaga sa moara.
Moartea, nu §tiu daca e considerata o salvare dar, eel
pu^in, e un fel de sdrire a gardului §i o u§chire in ora§.
Au inceput sa iubeascd chinul, iadul, supliciul.
Doamna directoare ii viziteaza infustd scurtd §i cupdrul
fdcut pemanent. Intre noi fie vorba, ea crede ca este
excitanta. . .Dar cei de acolo vor sa o strdnga de gat. De ce?! E
de la sine ingles: o iubesc foarte mult.
Oja §i rujul ei ies, in mod amenin^ator, in relief. Ea nu
i§i da seama ca ochii lor sunt vii, ca sunt ni§te animale de
pradd, ca vor mdncare, ca vor mdncare cu ochii... Sau poate
ca stie. Femeia, lasciva in ganduri ca hiperbola, intotdeauna
§tie ce afd}a.. .mai mult. . .0, cat urasc eufemismele\ . . .
Vad peste tot linguseald de cea mai proasta calitate,
cititorule, impanata cu o indiferenid crasd.
Nu ma mai mini faptul ca in Romania sunt mai mulfi
oameni nebuni decat sdndtosi.
Barba^i cu ochi bulbuca^i se perpelesc la umbra crezand
ca sunt pe plaja marii. Aud valurile §i se fac ca fumeaza (dar
ei fumeaza, imaginar, pana se afuma ca pe§tii), bagandu-§i in
gura cate un pai sau cate un ba{, a§a, ca sa para ca au bani de
tigdri.
Dar n-au bani de iigdri, caci la casa de nebuni nu exista
bani §i nici termenul iigdri, ci numai termenul: medicamente.
Al^ii se balanseaza ca o pendula §i cred ca /ac dragoste,
sperand sa vina pe la ei mama lor, ca sa le dea bomboane sau,
de ce nu, cate o inghetata sau cate un fuior, din ala mare, de
vata pe ba{.
A§teapta ca sa vina mama lor si sa ii mangaie pe cre§tet
§i sa le spuna: Noapte bund, puiul mamiil Dormi cu bine! ...
Dar tu, cititorule, crezi ca la casa de nebuni se doarme
binel Nu! Ei sunt incoerenfi doar in aparenfa. Ei sunt, in
realitate, foarte coerenfi in durerea §i in disperarea lor... dar nu
ii aude nimeni...
Cred ca de la ei am inva^at sa fiu artist §i sa scriu, sa le
scriu suferin^a, dramele, dramele singurata^ii lor §i ale noastre,
pentru ca §i ei sunt noi, noi to}i. Sunt dintre noi.
De la ace§ti oameni am nrfeles ce inseamna safii turbat
§i ce valoare inseamna faptul de afi linistit.
Da, linistit, cititorule, linistit ca o tdcere plind de
dulceafd dumnezeiascal
Ei m-au inva^at cum e sa trdiesti murind §i cum e sa
mori sperand in, la, prin via^a, in, la, prin bucurie, in, la, prin
ajutorul lui Dumnezeu.
§i Dumnezeu, o, cat de mult!, da, El, ii iube§te. Le
asculta rugaciunile.
Ce s-ar face oamenii de la casa de nebuni... daca nici
Dumnezeu nu ar avea timp pentru ei?
Ce ar face, da, ce ar face, in acele momente de tensiune
maxima, de teroare, de frica, de singuratate abisala, cand
delirul e realitate, cand realitatea se confundd cu neantul, cu
plictisul, cu moartea?
Da, ei sunt prea pedepsifi, ca §i oamenii de lapuscdrie.
Durerea lor e inumana, e insuportabila, e colosala.
E o durere/«ra sews... sau care i§i pierde toate sensurile,
pentru ca nu se termina, nu se mai termina. . .
10
Pentru ca fiecare zi se termina numai ca sa inceapa o
alta zi. Pentru ca fiecare seara e j9re« lipsita de bucurii. Pentru
ca in fiecare ora 2-3 noaptea a fiecarei zile sau nopti...se aude
cate m« Mr/e?, cate un urlet din toata fiinfa . . .§i asta inseamna ca
cineva vrea 5a dea cu capul de perete pana. . .moare.
I§i rod unghiile §i se cred fericifi.
Poate, \\q, cititorule, \\ se pare o aberafie sa \\\ rozi
unghiile.
Insa rosul unghiilor, datul din picioare, vorbitul de unul
singur, masturbarea, incercarea de a-§i taia venele, neluarea
pastilelor sau aruncarea mancarii pe jos...sunt actele lor de
libertate, de bucurie, de...incredere in ei m§i§i.
Daca nu le infelegi... e§ti inuman ca §i zidurile care ii
inconjoara. . .§i din cauza carora /e v/ne sa urle.
Privindu-i, nici eu nu mai in^eleg eleganfa, rostul
frunzelor, daca frunzele nu sunt oare cuvinte sau nici nu mai
in^eleg cuvintele, gentiletea... pentru ca te abrutizezi.
Devii altceva . . .
Devii, cu siguran^a, un neadaptat, un om scos, eliminat
din statutul de om prost, care nu in^elege profund durerea,
via^a, emotiile, ce important, o, ce important au clipele, da,
clipele vie^ii noastre.
Ploua in continuare. Nu am mancat pana la aceasta
clipa. Mintea imi este de o luciditate care ma infwara.
Ma joe dea arta? Scriu? Sufar? Respir? Traiesc?
Oare ce traiesc?!
Cum pot sa conving. . .numai prin cuvinte .. .despre ceea
ce nu are de-a face cu niciun cuvdnt §i cu toate deopotrival
Ceva e sigur: arta e zdrobitoare.
Te zdrobe§ti, te farami pe tine pentru a hrani o intreaga
lume.
Insa in toate astea eu sunt de-o onestitate tulburatoare.
Onestitatea mea este aceea ca nu ascund raul, nu il
minimalizez, nu mi-e sila de el...de§i nu-l accept. §tiu ca
exista. §tiu cum arata raul in oameni. Dar §tiu §i cum arata
binele. Ce fac din om alegerile lui.
Tu, cititorule, vei afla multe lucruri false despre mine,
multe sentimente date cu barda, daca nu §tii sa decantezi ceea
ce cite§ti. . .
Vei auzi multe lucruri false despre mine, care vor
incerca sa te faca sa crezi, ca tot ce auzi, ce sim^i, ce cite§ti la
mine...nu sunt reale, nu sunt profunde, nu sunt explicabile.
11
Toate minciunile spuse despre mine...vor intra insa in
conflict cu entuziasmul pe care il trdiesti cand ma descoperi,
cuvant de cuvant, carte de carte, zi de zi.
La un moment dat vei in^elege, o, sunt sigur, cititorule,
vei in^elege, ca te-au manipulat ca sa crezi despre mine §i sa
crezi §i despre tine, ca nu stii ceea ce cite§ti, ca tot ceea ce
simji tu este fals.
Dar ceea ce sim^i tu nu este fals.
Tu ma inielegi.
Tu ma stii, §i sim^i, ca §i eu te §tiu §i te vad in zeci de
nuance, ca te cunosc, §i pentru acest lucru e§ti avid ca sa ma
recitesti §i sa m« descoperi §i mai mult.
Cred ca eu m-ara indrdgostit de tine, de faptul de a fi cu
tine...%\ tu te indragoste§ti de mine, de faptul de afi cu mine.
A§a se explica de ce vreau sa scriu acum, de§i sunt mort
de foame §i e trecut de ora 15...iar tu, la fel, sinui ca cuvintele
mele te vizeaza, ca te cunosc, ca eu te cunosc, ca ne cunoastem
de cand lumea . . .
Eu scriu pentru tine fara ca tu sd-mi dai de mdncare.
Eu scriu.
Eu scriu pentru tine.
Da, da, da...
Eu scriu.
Eu scriu pentru tine, numai pentru tine. l\i dau din
geniul meu speranfa, te fac sa lacrimezi, sa crezi in adevdr, in
dreptate, sa te induio§ezi, sdfii tu insufi.
Ajunge suspinul! Nu suntem la teatru.
Nu l\\ pune costum! Nu fii oficial cu mine.
Fii tu insufil
Eu scriu pentru tine.
Fii tu insufil
Eu scriu pentru tine, cititorule !
Te rog, fii tu insufi §i in^elege-ma ca \\i sunt prieten,
singurul tau prieten real, de con^tiin^a.
De ce rosestill...
E§ti impreuna cu mine. . .
Nu trebuie sa ro§e§ti!
Daca al^ii te-au dezamagit, eu nu te dezamdgesc.
Daca aljii te urdsc sau ma urdsc, te rog, macar tu, doar
tu, in}elege-ma\
Imi e§ti de ajuns doar tu. Macar unul.
Macar un singur cititor autentic.
12
Am nevoie macar de unul, ca sa in^eleaga aceste zeci de
pagini de strigdt, disperat, de iubire, de sinceritate, de bun
simf...
Sunt gata sa scriu pentru tine, doar pentru tine, toata
via^a. Nu stiu ce...dar as vrea sa scriu, numai pentru tine,
toata via^a...
Nu vreau sa cdldtoresc.
Nu vreau sdfiu bogat.
Nu imi place celebritatea.. .
Sunt o pierdere de timp toate. . .
Eu vreau ca tu, eel care ma citesti, care ma auzi, care ma
injelegi, sa fii cu mine mereu si sa te aud si sa te vad si sa te
in^eleg, chiar si cand nu avem nimic de spus, chiar si cand ne
vine sa vorbim tot timpul, chiar si cand... si cand... si pana
cand...
Vreau sa scriu pentru tine si sa nu te mint deloc, in
niciun cuvant...
Daca min^i, nu scapi de obligate.
Minciuna nu se uita niciodata.
Daca min^i si furi, daca min^i si inseli vei fi prins cu
veverifa in traista.
Via^a insa nu e rozd. In car^i situa^ia poate fi ^/ rozd,
eroul poate wdde sau poate sa stea ca prostul, ca mitocanul
toata ziua. . . si lumea sa fie fericitd, chiar galopant defericitd.
Poate sa m/«?a arta? Da, minte! §i minte cu toata gura.
Numai ca acest fel de minciuna este educativ.
Nu spunem noi ca via^a e o curva, ca nu stiu care e o
lepra, ca celalalt e un c.cu ochi, un nimic ajuns regele dintr-o
lume a chiorilor? Da, noi zicem! Dar in arta, acest zis,
cititorule, se transforma in ceva cu consecinie imprevizibil de
bune...
Asta, binein^eles, pentru cine mai are timp sa citeasca. . .
Pentru eel care nu citeste. . .lumea nu are nuanfe.
Lumea e calpd. Dar pentru eel care citeste... lumea e un
farmec profund, din ce in ce mai profund si de care nu te mai
saturi.
Iti faci probleme de unul singur. Te gandesti la lucruri
care ar fi putut sa existe dar nu esti sigur ca ele ar putea sa
existe.
13
Ea nici nu exista inainte de tine. Te despart 7 ani, 7 ani
de lumina. Iar acesti ani nu potfi trecuti cu vederea.
Eu iert. . .dar altul nu ma va ierta.
Altul ma va ucide. Imi va zdrobi pieptul si imi va taia
limba, va face tot posibilul ca sa fm singur si nefericit.
Ei au bani iar eu am geniu.
Ei au totul, in aparenta, iar eu nu am nimic... cand am
totul.
Eu sunt al eternitdtii, pe cand ei sunt ai timpului iar
eternitatea va inghiti timpul.
Traiesc din vise, cititorule! Sper sa am o familie, o casa
a mea, o liniste a mea. Vreau sa-mi vad copiii mei, copiii
sangelui meu care ma cheama, care ma saruta. Vreau sa gust
bucuriile si viata, varsta vietii si a mortii, pentru ca moartea e
plina de viata si in vers.
Toate aceste lucruri le sper sau le visez, insa stiu ca nu le
pot avea. Imi fac planuri...dar ele nu se vor implini, poate,
niciodata. . .pentru ca viata nu e in mdna noastrd.
In mana noastra e doar. . .speranta.
Tie ti-e frica sa spui: niciodata. Fugi de acest cuvant ca
de un caine, care vrea sa iti rupa pantalonii. Eu nu pot sa fug
de cuvinte si nici de cdini si nici de timp si nici de ceea ce nu
imi place.
Nu pot sa fug nici de mine.
Ma las muscat, oprimat, ucis si inselat, mintit si exilat.
Eu ii am/?e toti sipe nimeni.
14
Eu sunt o continua drama.. .fard auditoriu.
Iesi afara din casa si privesti cerul. II privesti indelung.
Iar...il privesti. Stiu ca nu ti se pare urdt niciodata, pentru ca
mereu il gasesti plin...de noutate, de candoare, de raceala, de
indulgenta.
Nici mie nu mi se pare urdt niciodata.
Nu te uita ca nu ai bani, ca nu ai haine frumoase si bine
calcate pe tine. Esti om!
Uita-te, mai degraba, la faptul ca toti te mint din priviri.
Toti te leagd de un tampon de tren.
Daca ai enervat pe cineva...civilizatia, umanitatea,
credinta devin... amintiri. Uita tot ceea ce e mai important, tot
ceea ce e sfdnt si se rdzbund pe tine.
E sdnge pentru sdnge.
Sangele clocoteste in ei de dusmanie, de invidie, de ura.
Tremura de prosti, de nesatiosi, de avizi, de curvari...de
insignifianti.
Scarba si rusinea te inundd cand ii vezi.
Insa, crede-ma, sunt in stare sa mor, ca sa te simti
fericitl Insa niciodata nu vei fi fericit daca eu mor.
Pot sa mor, sa mor fara regrete, numai ca tu sa fii bun,
cinstit, fericit, un om credincios.
Insa crezi ca moartea mea te va face. . .un om bunl
Crezi ca poti sa fii om. . .pe cadavrele altora?
Eu pot sa mor.
Nu imi pasa, cititorule, nu imi pasa prea mult de mine!
Pentru ca stiu ce valoare are moartea mea.
Moartea mea valoreaza infinit maiputin decat viata mea.
Viata mea rdmdne.
Eu sunt un mic defect, un cos de gunoi pentru multi, in
care multi isi aruncd si isi prezinta resturile menajerc.dar si
eel care rdmdne orice ar face cineva.
Si, pentru tine, pot sa trdiesc sau sa mor, numai sa te
stiu fericitd, iubito! Numai pentru tine, iubito. . .ca sa stiu ca nu
ti-am gresit tie nicidecum.
Nimeni nu ma poate ierta de durerea pe care ti-o pot
provoca. Numai Dumnezeu poate sa o faca.
Insa e greu sa ma mai inteleg, daca voi avea curajul sa te
uit. . .sau, mai degraba, impertinenta aceasta majora.
Sunt fericit sa te vad. Stiu ca fericirea e liniste.
Dragostea noastra cea atdt de unicd... nu se poate uita
nici cand as uita.
15
Nu se poate uita. Nu se uita nimic. Tu stii acest lucru si
eu o stiu si o sa o stiu intotdeauna.
5 5 5
Spera, cititorule!
Spera sa imi mor viata cored, ca la carte!
Sa nu am nimic si sa mor de tanar.
5
Sa nu mai fac nimanui vreun rau si sa nu mai filosofez
5
in vant, cu vantul in fata.
' 5
Poate ca scriu si aiurez-
Poate ca vzata me« sau a ta sau a noastrd e o «r?« scrisd
infuga.
Cu mine sa «« mdsori asfaltul ci oglinzilel Sa-mi dai sa
mananc lucruri de otel si sa ?rag dwpa mz«e locomotivele unui
tren fara sfarsit! Sa stau inchis. . .si deschis tdcerii.
5 5
Sa nu mai vad lumina soarelui... si sa vad s/ava /mz
5
Dumnezeu, mai presus de toate stelele lumii.
Bucuria aceea «w va trece...da, nu va trece. . .
Restul sunt trandafiri ofiliti, amintiri, scrisori, patimi,
uitari...
Stiu doar ca in fata acelei Biserici m-am oprit si m-am
rugat ca sa ma ierti. . .
Cititorule, e greu sa saturi fantana cu arabescuri si sa
pui graul sa incolteasca! Pepenele va fi rosu si prea copt...si
grasimea lui va umple toata masa. . .
Mustele se vor scalda in dulceata lui si se vor atinge si
5 5 5 C 5
de paine, de painea pe care tu tocmai ai scos-o din cuptor si ai
taiat-o si ne-ai dat-o ca sa o mancam hulpav. . .
Sa nu ma iubesti, te rog, cititorule!
Daca m-ai intalnit si m-ai citit si m-ai inteles si te-am
5 5 5 5
inteles... adica m-ai iubit, ai facut cea mai mare greseala a
vietii tale !
5
Voi fi un badaran cu tine, pentru ca te voi iubi enorm,
fara ocolisuri. Voi fi ca un ulcior, care da pe afara de atata
apa. . .intr-o zi cu arsita, cu multa arsita. . .
Te voi iubi si ma vei iubi.
5
Ma vei intelege pas cu pas.
Vei afla cum am trait, cum am scris, cat de mult am
suferit pentru tine, cat de mult am rezistat pentru
no/...amandoi, cititorule!
Noi, amandoi, suntem impreund !
Ne stim, ne intelegem, ne intuim reciproc...
Via va inflori din nou. Vor imboboci iarasi salcamii
5
aceia imbatatori. Casa va fi calma, ca si inainte: un loc de
~ 5
reculegere. Ma vei regasi tot la fel de profundi, de solemn si de
viu... in inimata.
Acest manuscris va fi lacrimile iubitei mele, da, in acea
zi, cand se va sterge la ochi cu el. Si veti intelege cu totii ca
nimic nu are sfdrsit. Nici chiar depdrtarea . . . sau apropierea.. .
16
17
Gdnduri cu aripi
(cugetari,
maxime
?i
a fi scriitor de geniu)
(aforisme, vol. 1, 1997) 1
Cercul este o mirare continua.
Alb cristalin -
apa cu aripi cumir^i.
Inima de albastru
cere cu patru
puncte cardinale.
Privire galbena, care se ridiculizeaza in ro§u, intr-un
albastru care se prelungeqte in continuu. . .
Nu mai §tiu cand am inceput volumul, in ce zi, dar pe pagina de final a manuscrisului
(are 51 foi) scrie: 7. 07. 1997. Atunci a fost terminat de scris.
§i cand spun terminat de scris, asta inseamna si terminat de scris si terminat de
transcris si corectat... adica stabilit rntr-o forma finala, fiind gata pentru o viitoare
publicare.
Mana mea cu trei ochi privea atent fesele literelor.
Linia mea: cea care ma iubeste.
Adevarul se naste din pamant, din acel pamant al
nasterii.
Iubirea e cuvdntul frumoasei cunoa§teri.
Muzica este un sentiment care se aude zdrobitor de
dulce. Tocmai de aceea ma omoard cu zz/e...anumite note,
anumite sonorita^i. . .atat de sublime.
Cum piatra se incalze§te la soare a§a ma incalzesc §i eu
la ideea, ca maine voi face mai mult decat azi. Continuul
az/...ma exaltd.
Ropotul apei mdnat de un sunet: acesta este omull
Nu cred ca po^i sa scrii numai banalitdii §i sd fii
geniu...intr-o singurd frazd. Aceasta fraza a fost inventata de
catre oameni penibili.
Starea de trezie este cea de tensiune a concentrarii.
18
19
Cine se infward pdnd la sublim de oamenii geniali este
la randul lui un geniu sau un om cu intenfii ale inimii geniale.
Insa genialitatea nu te scapa de chinul con§tiin^ei, ci
dimpotriva. . .
Pasul tdu, iubito:
un zigzag al privirii.
Atat de simplu . . .ca parca nu era...§i nici nu fusese
vreodata...
Cercul inchide in el o murine de puncte contrare.
Cercul este o gurd care intotdeauna se cautd.
Cercul este un timp care vrea sdfw dreptate.
Obiceiul popular este acel dat al romanilor, care il
eternizeazd pe aceste meleaguri binecuvantate de Dumnezeu.
Po^i vedea in el o imensd bogafie afectivd §i, mai ales, un
inimaginabil sentiment de expresie ultimativa.
Voiosia §i amabilitatea romdneasca, care, dupa un
termen specific romanesc, ultima se mai nume§te §i omenie,
sunt caracteristicile esenfiale ale poporului roman, pe langa
acelea de eroism, de popor crestin, de popor cu adanca
constiinid crestin-ortodoxd §i simplitate mioriticd.
Ma doare bucuria de-a trdi §i sufar de iubirea de-a fi
viu.
20
Ma indbusd gandul ca sunt liber.
Ma imbolnavesc de cea mai mica schiiare de surds a
iubirii.
Ce durere, ca nu mor tdndrl
Plange-mi anul in care nu ma ndscusem sa fm!
Ce imensitate de timp sa nu §tiu ca exista visare !
Dezleaga-mi somnul care ma evitd !
Cuvant din mine
ce seamana
a rostire: miracolul.
Neordinea se potriveste cu ea insa§i.
Pasiunea barbatului, ceea ce este straniu, izbucne§te
tocmai cand femeia se erijeazd in fiin^a cea mai nepdsdtoare §i
mai dezgustatd de tot ce e in jural ei, inclusiv de bdrbaii.
21
Omul nu merita decat sa fie fericit.
Marmura
patata de sange -
inima mea simpla.
Albastrul de ro§u
negrul de ieri.
Cand privesc singuratatea o aud cum ma striga pe nume.
Ma numesc cu numele tau, pentru ca mi-am schimbat
numele. Port numele tuturor acelora care vor sa ma faca unul
de-al lor. Ma numesc in numele tuturora.
Clipa crearii unei poezii e unica, la fel cum crearea
universului este unica. Starea aceea de har nu se mai poate
intoarce niciodata. De fiecare data cand o cite§ti, cand o
recite§ti, o gase§ti alta §i, mai ales, o gase§ti dupa cat e§ti de
pregatit pentru in^elegerea ei.
Vantul sejoaca cu zgomotul pa§ilor. Privirea ochilor ei
imi ingheaia surasul. Ce pacat, ca nu-^i pot darui definitiv un
trandafir!
Exprimare in culoare a culorilor
1 . galbenul: imbolnavita imagine din mine a painii intr-
un soare bolnav §i §ters.
22
2. ro§ul: umplerea cu imaginea de sange in care pot iubi,
visa §i, mai ales, muri.
3. albastrul: contemplarea in dimensiunea
inexprimabilului a cuvantului care poarta in sine
nemarginirea.
4. verdele: reprezentarea compasiunii mele pentru
vegetal §i pentru respirarea vie a naturii.
5. violetul: apusul matur al unei impenetrabile viziuni de
intuneric ro§iatic.
6. oranjul: zemoasa amintire de prezen^a a geloziei pe o
portocala.
7. negrul: umplerea cu parfi de noapte, intinse pe partea
pamantului, unde soarele nu apune.
8. albul: teribila orbire a unei inexprimabile reprezentari
inaripate a pescaru§ului.
9. maroul: centenarul platit pentru o toamna unui strop
de frunze, patat cu trecerea timpului.
Culorile mi se scurg in una, in singura culoare care imi
albeste vederea.
Sangele meu trebuie iertat pentru ca iubeste.
Nu am norocul sa tip pentru ca am liniste.
Dupa ce a trecut totul, pune un punct dureros §i...ia-o
de la capdtl
Vinul curgdnd prin cristal ma facea sa ma simtpur.
23
Pe fructul copt sa nu-1 mananci cu inimal Te vei
indragosti de el §i nu-1 vei mai manca. . .
Nu am nevoie decat de lini§te. Pamantul ma va ^ine
mereu treaz.
Parul tau, ca o cddere de ploaie nocturna...Ce aroma de
pamant umedl
Dintr-o boaba de apa, astazi, parca mi-a zdmbit un Inger.
Sunt trist de-atata iubire netrditd.
Ma doare secunda
dinumarul drept...
§i-acum te a§tept,
§i repet,
§i repet. . .
Caramida pldngea cu un ochi scos. Cineva, din
neaten^ie, i-1 scosese.
Inserarea cade pe umarul ei ca un descantec.
Scriu dupa cum ma inspird clipa. Rareori imi formulez
poemele anterior crea^iei. Sunt un poet al momentului unic.
Din aceasta cauza nu potfi unitar.
Se apropie de pamant eel care §tie sa-l simtd.
Jaranul e cea mai frumoasa metafora a eternita^ii.
Sunt bolnav de o dragoste universale, de un paradis
pierdut si de o lumind vdzutd dincolo de intuneric.
Iluzia mea - zambetul tau cameleonic de femeie.
De plansul unui copil imi plange inima in fldcdri...
Chiar nu intelegeti, ca eel mai mare genocid...Q sa omora^i
increderea din copiii vo§tri? ! . . .
Toateformele imi displac. Imi place forma formei. Ca sa
sculptezi ai nevoie doar de tenacitatea de a nu te lasa dobordt
de materialul brut. Trebuie sa faci lemnul si piatra sa {i se
supund. Trebuie sa faci din e\e...idei.
24
Un zid este intotdeauna ceva care te indeamnd sa nu te
opresti.
Am urcat panta §i mi se parea ca am ajuns in cer. Daca
nu cumva §i ajunsesem. . .
Valul imi lovise pulpa §i se lovise de mine raceala.
Capatul unei coloane a infinitului e o marita experienta
a zborului. Urasc lucrurile care nu zboara... cat §i pe cei care
nu ne lasa 5« zburam.
Oul lui Brancusi 2 e o perfec^iune care naste linii
continue.
Q A
La m«6*« tacerii un Inger ma inva^a ^a gdndesc in
cuvinte.
Cocosul e o deschidere a visului spre eternitate.
Mama e acea fiin^a care inlocuie universul.
Cand nu voi mai fi voi rdmdne.
A se vedea: Mariana Senila-Vasiliu, Tacerea, somnul §i misterul in sculptura
brancu§iana, cf.
http://www.centrul-cultural-
pitesti.ro/index.php?option=com_content&task=view&id=513&Itemid=112.
3 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Masa_t%C4%83cerii.
4 Dan Romascanu, Muzee in Elvetia, cf. http://updateslive.blogspot.com/2007/06/dan-
romascanu-muzee-in-elvetia.html. Aici se refera si la Cocosul lui Brancusi. Despre
autorul citat a se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Dan_Roma%C8%99canu.
25
Am un loc in eternitate care imi este sigur.
Zilele spiritului sunt atemporale. De aceea le po^i trai in
fiecare zi.
Ma mi§c intre spaiiu §i timp §i totu§i...nimic nu ma
opre§te sa simt ca sunt dincolo de ele.
Gandesc cu umarul piatra pe care o ridic.
Ma doare de un cal maiastru, de o pasare maiastra §i de
un luceqfar singuratic. Cred ca e bine sa te doara lucruri
eseniiale.
Sunt litera care da viafa.
Spun ploaia care curge in litere. § i nu e via^a noastra o
ploaie de vara, prea fugara, ca sa §i-o mai aminteasca cineva
peste o jumatate de an?
Trebuie sa existe drama, golul, preaplinul, izbucnirea,
fervoarea, indrazneala, izbutirea pentru ca sa se produca o
opera clard.
Tind ca un nebun spre ultima nebunie posibild pe care o
poate dori un om: mdntuirea.
26
Ma chinui de dragul de a spune adevarul plin de
lacrimi. §i, o, adevarul nostru, al tuturora, e plin de multe
lacrimi!
Iubesc cu patima celui care §tie sd moard peste o clipa.
§i pe mine ma infioara, de multe ori, sinceritatea revarsarilor
mele de dragoste.
§tiu eel mai bine sd zbor, nu sa merg pe pdmdnt, de§i nu
am zburat niciodata. Am trait zborul, insa cu sentimentul eel
mai sublim al pasarii. Eu cred ca pasarea e zbor, e un zbor
continuu.
Pasarea e singura metafora posibila a inal^imii. Ea e
insdsi prezenfa ei.
Discut cu sincera in^elegere de a vorbi cu mine insumi.
Nisipul min^ii mele este un nisip care tinde spre o
mdruniire tot mai mare.
Doar cateodata e trist ca traie§ti de unul singur.
Casa mea are ochi. Cred ca din aceasta cauza are §i omul
acelea§i obiecte de aproximaiie. Vederea este mereu o
aproximaiie.
27
28
Vrea sd se conteste pe sine eel care §tie ca nu este altfel.
Geniul este lupta cu tine insu}i, o lupta teribila de a
intrece toate barierele interioare, de a confisca, in fapt,
imposibilul. Numai ca mintea §i trupul uman nu pot sd suporte,
mereu, imposibilul.
Unii merg inainte...§i li omoard propria lor putere de a
fi, pe cand an~ii se retrag, fac pa§i inapoi...dar stiu cum arata
omul ca o explozie in continua erup^ie.
Ma mir de neputinia de-a fi singur.
Innebunesc pe zi ce trece de si mai multd dragoste. Nu
credeam ca dragostea e atat de indbusitoare, atat de
insuportabild, atat de sinucigasd.
Lumina sdngerdnd
pe un soare cu ochi
defemeie - dragostea.
Ou alb, subliniat
cu sdruturi de indragostit
prima dragoste.
Zapada patata
de litere cu sdnge
primul amor.
29
Ma vars in vocabule cu patima verbului. Sanger.
Cant de
o primavara
cu nervi: singuratatea.
Fiecare ochi este o lacrima nescrisa.
Ma mint cu o ^ara a nadejdii dezndddjduite.
Florile spdlate cu lacrimi sunt cele maipure lacrimi.
Ma izgonesc cu foile de la carte in spa^iul dintre frunzd
§i metaford §i. . .simt ca ma respir pe mine insumi.
Sunt sincer ca verbul care simte. Tocmai de aceea am
cei mai pu^ini prieteni posibili. N-am gasit prieteni prea muU;i
pe care sd nu ii enerveze mare^ia.
Ce fac, de fapt, in fiecare carte, in fiecare rand, in
fiecare zi? Ma lupt cu un cuvant care nu s-a scris...§i care se
IsLSSiprea greu scris.
30
Foaia lasata in alb reprezinta adevarul adevarat. Ea este
aspectul pur al nespusului. Dar ea nu spune nimic despre
graba de a spune. §i omul e o grabd de a se spune.
Planeta care ma omoard e propriul meu timp al trupului:
ideeade afi.
Eminescu - luceafarul perfectiunii murinde §i inviinde.
Nu scriu pentru ca scriu, ci scriu pentru ca sunt viu.
Cazand in sus
cu o palma,
ma privesc murind
cu o lacrima.
Sunt sus, singur, suras, sincer, straniu.
~ Opera sa, in 16 volume, la nivel online:
http ://eminesc u .petar.ro/opera_completa/index .html .
Brancu§i 6 -
descoperitorul nemuririi
in pamantul romanesc.
Blaga 7 -
eel care a incetaienit
ve§nicia la sat.
Nu sunt apt decat de mine insumi.
Matematica este o §tiin$a cu aripile goale.
Zbor intr-o plutire u§oara prin lucruri.
Caderile sunt lacrimi din sinele fiin^ei.
De ce curg ca zapada in pamant? §i de ce mi se face de
ducd.. .tocmai cand ma simt eel mai binel
Pamantul este misterul naturii. Misterul omului este el
insumi.
6 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Constantin_Br%C3%A2ncu%C8%99i.
7 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Lucian_Blaga.
31
Infra^irea -
doua maini impreunate
pana la nedespdrfire.
Vantul cu mine
cuvantul.
Ma innegurez de moarte.
Cata ratacire duce pamantul in oamenil
Cerurile sunt atdt de albastre uneori. . .incat uit.
Fiecare punct este o apocalipsa, adica o noud
descoperire.
Cand pun o virgula am trecut parca in ve§nicie prin
moarte. Punctul este insa intotdeauna irevocabil. Dupa
tine. . .nimeni nu mai poate pune punct in locul tdu.
Crucea este semnul prin care ma deschid.
Cand nu in^elegi un cuvant apeleazd la ve§nicie!
32
33
Mereu mi s-a intamplat asta: cand am timpul pe care il
vreau, atunci simt ca nu mai este timpul meu. De aceea fac
totul in dauna timpului, in dauna mea, in dauna oboselii
mele. . .Asta o sa ma coste. . .
Fiecare privire este o prefigurare a nemuririi.
Ma nemuresc cu fiecare zambet. Zambetele cele mai vii
sunt in inima celor care te-au vazut cu adevarat...§i care te-au
iubit maipresus de orice evidenid.
Vad numai in foe. De aceea vdd simiit.
Brancu§i - {aranul care simfea desavar§irea pipaind.
Enescu 9 - omul care traia in insd$i sunetul muzicii.
Bacovia 10 - bolnav deprea multd durere.
Eminescu - o singuratate neinfeleasd, daca nu o iube§ti
la culme.
Nichita 12 - o voluptate cuvdntatd numai de catre
indragostrfi.
Constantin Brancusi:
http://en.wikipedia.org/wiki/Constantin_Br%C3%A2ncu%C8%99i.
9 George Enescu: http://ro.wikipedia.org/wiki/George_Enescu.
10 George Bacovia: http://ro.wikipedia.org/wiki/George_Bacovia.
11 Mihai Eminescu: http://ro.wikipedia.org/wiki/Mihai_Eminescu.
12 Nichita Stanescu: http://ro.wikipedia.org/wiki/Nichita_St%C4%83nescu.
Arghezi 13 - omul care isi pipdia sangele pentru ca sa-L
atingd pe Dumnezeu.
Sunt al meu pe cat nu sunt al tuturora.
Ma vars peste mine §i ma inal^ izbindu-md de nrfelegere.
Femeia e cercul in care ma scald al indurerarii.
Cel mai catastrofal lucru care mi se poate intampla e
acela de a nu ma mai sinrfi un vierme nemernic din cernoziom.
Cand calc peste frunze, calc peste morfii mei. Acest pas
ma indurereazd intotdeauna.
Ma invesmdnt cu o ^ara a insingurdrii.
Cine imi va da la o parte. . .piatra de pe inima?
Lacrimile pe care le vad sunt reci ca pere^ii cavourilor.
*
Tremur de frica infinitului.
13 Tudor Arghezi: http://ro.wikipedia.org/wiki/Tudor_Arghezi.
34
35
Ma doare absolutul din numar.
Florile sunt cele mai profunde metafore ale ofilirii, ale
trecerii, ale mor^ii. §i tocmai de aceea sunt cele mai
incantatoare incdntari de o clipa.
Orice lucru i§i are demnitatea lui. De aceea demnitatea
este litera oricarui lucru.
Plang din prea multa nespunere.
Adesea ma vad cdntdnd, pentru ca sa nu innebunesc de
atdta dragoste.
Portretul meu e gol. In el se a§eazd totul. Totul e golul
eel mai simplu. Nu cred ca imaginea te cuprinde . . .dar, cu
siguran^a, te indicd.
Imi platesc via^a din ea insa§i.
Prea multul inseamna necuprindere . Arta lucreaza cu
necuprinderea, cu multa necuprindere. Tocmai de aceea
suntem atdt de avizi de inefabil.
Nespusul este deosebit de multul.
36
Hafiz este eel care fierbea sangele in el insu§i.
Schopenhauer 15 - eel care §tia sa simta voin^a.
Nietzsche 16 - sange de razvratit religios.
1 7
Heidegger - omul care nu se cuprindea in cuvmte.
Se lunges te ochiul ca sa vadd iar linia devine dubld
atunci cand stmt.
Simt moartea ca pe o femeie cu trupul gol §i rece, care
ma strange in bra|e.
Ingerul mor^ii e plin de o liniste bldndd.
Ii rapesc timpului hainele . . .dar nu §i trupul.
A§tept un timp neasteptat.
14 A se vedea: http://www.hafizonlove.com/divan/index.htm.
15 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Arthur_Schopenhauer.
16 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Friedrich_Nietzsche.
17 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Martin_Heidegger.
Revad ce nu pot sa vad.
Vreau sa spun cand spun.
Cand nu mai iubesti via^a, atunci iube^ti curozitatea
vie^ii. Insa curiozitatea vie^ii e o mare nesansd eel mai adesea.
Ma simt, adesea, pus la zid, infafa cuvintelor.
Daca afli ultimul sens al vie^ii nu te mai po^i conforma
cu via^a practica. E o §tiin^a pe care o infelegi de la sine.. .
Omul e un copil continuu indrdgostit de tot ceea ce
vede.
Afilosofa inseamna a gdndi cu raiiune despre sdnge.
Daca §tii unde sa caufi vei gasi, intotdeauna, cate ceva
de unul singur.
Sangele meu purtand
un nume care se cdntd
vioara.
37
38
Dansez un cdntec
pe care nemuritorii
il numesc durere.
O mana intinsd este o ramurd subfire de mdslin.
Zbor intr-un
apus
sprijinit de ape.
Nu exista o filosofie a cunoa§terii pure . . .ci numai una a
persoanei.
Timiditatea este un mod de a spune nu situa^iei.
Aparenta tdrie sufleteascd este o improvizaiie pentru
lipsa de caracter.
Caracterele insuportabile sunt cele care nu se mai
suportd.
Scriitorii adevdrafi de romane sunt cei care due
ra^ionamentul pdnd lajumdtate, pentru ca apoi sd-l denunfe.
Afi scriitor inseamna sd-fi scrii, cu durere, fiinia.
39
Nu exista clipa in care sa nu ma gandesc la cum ar trebui
sa fm, daca asfi.
§i cuvintele au iara lor, una aparte: fara singurdtdiilor
gdsite in fiin^a ta. Nu degeaba memoria e un santier §i adancul
din tine este un vulcan.. .pe care abia il controlezi. . .
Caut cuvintele prin care sa pot propaga lumina din
sufletul meu.
Scriu simplu. Sunt o lumina prin care se poate vedea.
In marginea inserarii mai intotdeauna ma simt mat
aproape de ve§nicie, atdt de aproape. . .
Cand ascult lini§tea din mine pot auzi, de multe ori,
parca fa If ditul aripilor de Ingeri...
In linistea spiritului, chiar §i cea mai mica vibrafie
devine o neliniste addncd.
Traiesc pe masura ce imi cer moartea. Nu este fiecare
rugdciune de seard...§\ patul nostra... intalnirea cu ultima
clipa?
Ironia e forma contorsionatd a iubirii ranite, pe care o
practici pe masura ce ifi lafesti nefericirea.
Neferici^ii nu sunt intotdeauna oameni.
A fi om cred ca e eel mai mare act de curaj al acestui
univers.
A fi scriitor de geniu inseamna sd vrei §i sd pofi sd faci
lucruri nea§teptate de nimeni.
Un mare paradox: creafiile geniilor nu sunt pentru genii
ci pentru oamenii comuni.
Am foamea de a infdptui imposibilul. De aici §i durerea
aceasta imposibil de obositoare.
Via^a constrange la neexprimare .
Oamenii care au simiul istoriei sunt, paradoxal,
incompatibili cu istoria.
Istoria exclude pe oamenii excep^ionali dar nu rezistd
tentafiei de a-i avea.
A respecta moartea unui om inseamna sd-i accepfi
evidenfa vie^ii.
40
41
Nu istoria creeazd oameni, ci istoria se scrie prin ei.
A fi fiind = totul.
Poezia este o afirmare supremd a sufletului.
Sa nu asculfi de critici!
Singura critica valabila este sufletul creatorului. Daca tie
ifi place ceea ce faci, atunci opera ta are adevarul tau.
l\\ vei da seama cand gre§e§ti: atunci cand incepi sa nu
maifii tu insufi. . .si din acest motiv nu mai ai chefsa creezi.
Cand creezi, sa creezi pentru vesnicie. Ce nu creezi
pentru vesnicie nu dainuie.
Artistul, care isi cunoaste puterea crea^iei din ceea ce
face, nu se teme de nimeni. Este invincibil.
E o nebunie sa te impotrivesti unui Sfant, unui erou sau
unui geniu. Ei spun intotdeauna adevarul suprem.
Am de multe ori dorin^a de a desfiinfa poezia §i arta
numai pentru a spune durerea §i fericirea umana deopotriva.
Poezia cea mai purd este poezia care nu mai este poezie
ci suflet.
Istoria isi uita poe^ii. Ea §i-i uita cu aceea§i placere cu
care §i-i creeaza.
Uitarea e eel mai mare chin §i pedeapsa care i se poate
aduce individului uman.
Pentru a crea nu l\i trebuie forme ci putere.
Cel mai important lucru in arta este geniul, adica
puterea de a zdmisli ceea ce ce ifi propui. Daca exista geniu
exista totul.
Artistul recreeazd universul.
Inspira^ia nu se cauta. Ea se gdseste.
Sunt nelinistit atata timp cat stau degeaba.
42
43
Romanele se citesc cand nu mai ai putere de viafd §i se
scriu cand aiprea multd.
Imi doresc sa scriu romane nelinistite dar care sd
linis teased.
Cdutarea de sine se face de la sine.
Am ajuns sa-mi dau seama, pe nesim^ite, ca sunt romdn
sj cefel de romdn sunt.
Am ajuns sa con§tientizez ca sunt roman din cauza
scrisului.
Scrisul §i iluminarea duhovniceascd m-au dus la mine
acasd.
O alta ^ara mi-ar putea pldcea dar «w m-ar linisti. M-a§
putea indrdgosti de o alta ^ara dar nu as. putea sa o iubesc de la
sine. Nu pot sa fiu decat romdn.
Nu §tiu de ce se cere, mereu, cu obstinate, fiecarui
geniu, o suferin}d in plus. Nu considera^i ca e de ajuns doar
suferin^a de a nu fi inieles, de a fi mereu neinfeles cu
adevdratl
Faima nu este adevdrul, ci prezenfa istoriei in cadrul
existen^ei.
Oamenii stau in picioare pe masura ce nu isi dau seama
ca stau.
Cred ca §tiin^a va ajunge pana acolo unde nu va mai
intelege nimic. Daca va avea acest curaj §i acest privilegiu nu
va mai dori nimic altceva decat sa traiasca. Atunci via^a va fi
cea mai importanta. Va fi o intoarcere abisala spre ontologie.
Perfectiunea cuvdntului este, de fapt, perfec^iunea
sentimentului pe care il exprima.
Cand un poet ajunge sa simta nu numai subtilitaiile
cuvantului dar §ijocul cuvdntului in sufletele oamenilor atunci
a ajuns la desavdr§ire. Cred ca desavdr§irea poeticd este
puterea de a uimi prin sentimentele puternice ale cuvintelor.
Reflectia ascute spiritul §i mare§te acuratefea
exprimarii.
Importanta poeziei consta in aceea ca ea sensibilizeazd
§i sublimizeazd sentimentele.
Nafionalismul presupune iubirea de tot ceea ce e§ti.
Culorile cele mai proeminente sunt culorile cu mult
sentiment.
44
Lucrurilor carora li se dau defmrfii, li se dau pentru
utilitate §i nu pentru importanjd.
Poemul trebuie sa tulbure cititorul.
Cel mai demn temperament este rdbdarea.
La pagina vie^ii mi-am pierdut secundele. Mai mi-au
ramas doar distanjele dintre ele.
Cine se luptd cu sine adesea pierde cate o rana.
Cand totul devine absurd nu mai exista absurd.
Omenirea se invarte in intuneric pentru ca nu vede,
deasupra capului ei, lumina. Iar de lumina ne desparte unfir de
af a.
45
Omul e straniu tocmai pentru ca nu se stiepdnd la capdt
pe sine insu§i.
Cand incepi sa te simii pe tine insu^i e semn ca invefi, sa
fii scriitor.
Pentru ca sa fii absolut in cultura na^iei tale trebuie sa fii
tu insufi.
Inchide ochii §i urechile §i apoi... priveste-te\ Dupa
aceasta po^i sa incepi sa scrii. . .
Crea^ia omeneasca se situeaza pe trepte de infelegere §i,
in acela§i timp, ac^ioneaza pe trepte de constiinfd. In^elegerea
unui popor este produsul treptelor sale de constiin0.
Inven^iile §i ideile mari apar de la sine. Sunt daruri
pentru care trebuie sdfiipregdtit.
Versul liber este un suflet prin care nu se poate privi
trupul.
Eu nu ma exprim pentru ce este, ci pentru cum este.
Ca sa scrii versuri libere trebuie sa fii un izvor care
curge.
Versul liber este o respirafie normald.
46
47
Durerea poate fi orice pana la urma.
Cand citesc versuri fixe simt ca exista in ele o fiinfa.
Aceasta fiinfa este incarcerata.
Versul liber este o confesiune.
Un adevar ocolit nu e niciodata un adevar foarte bun.
In via^a, daca nu aipentm cine lupta, lup^i degeaba.
Ideile cele mai bune sunt ideile proaspdt gandite.
Versurile cele mai dulci se uita mai curdnd decat crezi.
In urma ramane doar un nume §i nici acela intreg.
Traim incd din via^a ve§nicia.
Daca urci prea sus te pierzi. A§a sunt eu: ma pierd
vederii.
Ideile lui Platon sunt eumenele lui Kant. Ceea ce difera
e doar numele celui care le-a numit.
Voin^a lui Schopenhauer este voinja de a nufi om.
Supraomul lui Nietzsche e locul lui Dumnezeu, pe care
oamenii L-au omordt in inima lor.
Evolutionismul = devenirea spre nimic.
Arta e o pldcere gratuitd pentru celelalte spirite dar nu
§i pentru spiritul creatorului ei.
Adevaratul citit: sd auzi prin glasul cuvantului scris
insd§i glasul cuvantului rostit de eel care 1-a scris.
Uneori scriu pentru ca nu §tiu sdfac altceva. Cu fiecare
cotitura ma asigur de o virgula.
Ating ochii de cuvant numai cand punctul este deja in
urmd. Adica nu corectaii un text, pana nu il scriefi mai intai!
Zborul meu se termina intr-un netimp. Acesta e lucrul
eseniiall
48
Doua saruturi se intdlnesc intr-o singura adormire.
Cercul ascunde o inima prin care curge timpul.
Mainile reci sunt semnul ca ploile sunt fierbinti.
Cuvantul gurii tale e o singura inima.
Jocul de-apatru este o poezie ritmatd.
Cea mai mica piatrd este un semn pentru ca nu se
deschide.
Sa se termine odata cu cuvantul care nu s-a spus sau s-a
tot spus §i sa se spuna cuvantul, care nu se poate spune !
Sa visezi frumos este gandul care te linisteste.
Triste^ile ma omoard ca pe opetald de anotimp.
Geniul reprezinta acel ceva, care este in noi, mai addnc
decat noi inline. Problema e sa nu te crezi atotputernic . . .
49
Am lacrimi de estet §i suferin^a de timp.
Ma desfa§or peste lucruri cu patima nemuririi.
Timpul se scurge printre cuvinte...Numai sufletul lor
este viu.
Zdmbetul ochilor
culorile lui Van Gogh 1E
pe suflet.
Scriitorii reprezinta pulsul normal al societa^ii.
Iubirea este un zgomot de sentimente, care produce
ameieli §i, cateodata, §i greiuri. . .
Dreptate inseamna sdfaci ceea ce nu fi seface.
Oamenii sunt indiferenfi pentru ca sunt inumani. Daca
§i-ar da seama cat de caricaturali sunt atunci cand sunt
indiferenfi. . .nu ar mai indrazni sd priveascd pe un om in ochi.
18 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Vincent_Van_Gogh.
50
51
Indiscre^ia este un act care se asteaptd §i nu se cere.
Ideile mari sunt acelea care nu se exprimd intr-o carte ci
intr-o viaia.
Cand incerci sa stii totul trebuie sa te dispensezi de
amanunte. Dar a §ti totul include si amanuntele.
Obscenita^ile spuse cu umor devin amuzante. Cele spuse
cu ura devin rusinoase. Cele spuse cu dramatism impun pldsul
lumii. Pe obscenita^ile cu adevdrat obscene insa le stim tod §i
lefacem toti.
Femeilor le place flecdreala tocmai din cauza ca nu §tiu
cum sd-si ascundd antipatiile.
Naivitatea este o forma de fericire ieftind.
Societatea noastra nu are sens, nu fond.
Istoria e facuta, in principal, din delicte §i insuficienfe.
Cel mai rau lucru este uitabU. Cel mai bun lucru este
mereu de dorit.
Oamenii care gdndesc sunt nonconform^ ti.
Statul e un mijloc de constrdngere al ceta^enilor sai
numai in litera §i nu §i in spiritul legii.
Discrepant dintre genera^ii nu e data numai de deficitul
de civilizaiie.
Lini§tea interioard e punctul ultim al scriitorului.
Trebuie sd merifi via^a §i nu via^a sd te merite.
A spune Nu! inseamna a nu lua in seamd consecin^ele.
A scrie poezie la 16 ani inseamna un mod de exprimare.
Dar a continua.. .inseamna viciu.
Romanul trebuie scris atunci cand nu esti cu totul sigur
despre ce trebuie sd scrii in cuprinsul coper^ilor sale.
Filosofia e o incertitudine care vrea sd se clarifwe.
Ideile se nasc din nimic. Ideile mari se nasc din prea
mult. Ideile oribile se nasc tot din. . .prea mult.
52
Nebunia unui om este ori defect ori supracalitate .
Vanzatorii sunt cumparatorii de cuvinte uzuale.
Copiii sunt oamenii cu vise.
Tinerii sunt oamenii cu idei.
Batranii sunt oamenii trecuii cu vederea . . .tocmai cand
ideile devin de vis.
Ca sa fie cinstit intr-o lume corupta omul trebuie sa fie
inuman cu el insusi.
Poezia cea maipurd este sufletul.
Cele mai intense stdri de bucurie §i defericire pe care le
traiesc sunt din iubire §i compasiune.
Poezia, eel mai adesea, spune lacrimile unui suflet. De
aceea poezia nu e formatd din cuvintel Ea este formata din
suflet §i nu din oricare parte a sufletului, ci din cea mai
esenfiald parte a lui.
Cand focul incepe sa ardd dic^ionarul unei limbi atunci
se naste Poetul.
53
Poezia este acea razvratire a cuvintelor, care se spun la
gradul suprem al sim^irii. Atunci cand sufletul se varsd in
cuvant, cand sufletul deschide ochii ca sa vada, atunci Poetul
pune magma fierbinte pe foi §i se produce miracolul numit:
poezie.
Daca nu voi invinge timpul inseamna ca nu am existat
deloc.
Cand in^elegi ce este §i ce nu este ai in^eles totul.
Nu visez ve§nicia! O simt. . .
Moartea nu ma poate opri ca sa nu ramdn. Voi rdmdne
pentru ca trebuie sa ramdn.
Cel mai adesea adevarurile se spun cu rdcnete §i cu
lacrimi. Acestea sunt adevarurile care ramdn.
Ochii mei sunt taina peste care un viitor va scrie litere
de aur.
Am un suflet tdndr ca iubirea.
54
55
Daca lacrima mea spune un mic adevar, atunci sufletul
meu le spune pe toate.
Arta nu cere suferinfd, ci creafie. Suferirrfa este numai a
creatorului. Insa arta, fara suferin^a creatorilor, nu este decat o
culme a imposturii.
Pasarea are
un ochi deschis:
ochiul mor^ii.
"Taranul roman e naiv cat o doind §i profund tot cat ea.
Poemul meu se canta in nota sufletului simplu.
Pe mine m-au in^eles intotdeauna oamenii simpli §i
profunzi, care au vdzut dincolo de cuvinte.
Insa mai niciodata nu am placut oamenilor care se mint
pe ei m§i§i, pentru ca fug de ei insisi continuu.
Vinul, cateodata, e cea mai frumoasd femeie.
Dezgustul e un cuvant pe care nu-lpofi vomita.
Cele mai zgomotoase cuvinte sunt neadevdrurile.
Imi iubesc {ara §i creez lucruri valoroase pentru ea, dupa
cum iubesc via^a: cu aceeasi inimd.
Limba romdnd e o limbd de inger trist.
In limba romana eel mai bine se canta jalea §i dorul.
Oamenii plang de prea mult suflet.
Ochii sunt doua lumini imperfecte ale sufletului.
Da-mi, Doamne, moartea, ce-o sd-mi spund dorul!
E un prei total omul care moare la treizeci §i trei de ani.
Se pare ca via^a trebuie moderatd ca s-o ai mai mult.
Orice tristeie a mea e un cuvant spus cu nefericire.
Minciuna este o femeie neglijentd la ^inuta.
Poetul are intotdeauna lacrimile sale udate de alte
lacrimi.
56
Sangele este un cdntec peste care inserarea creeaza
castele de vise.
Carole bune sunt intdmpldtoare. Numai ca trebuie sa le
scrii la timpul lor.
A gdsi o soluiie este mai greu decat a gdsi o altd
problemd nerezolvatd.
Orice perfeciiune este o ascezd absolutd.
Romanul este o contradicfie continud, o continua
motivare a autorului dar §i o continua suprimare a vreunei
motivari.
Cred ca §tim sa ne punem intrebarile care trebuie mai
inainte de a da raspunsuri la cele despre care nu ne intrebdm.
Mi§carile corpului sunt asemenea cu mi§carile
creierului.
Muzica se desfdsoard in tipare formale, numai ca efectul
ei asupra noastra ne face sa ne sim^im dincolo de ele.
Plansul unui copil este un coif de rai care plange.
57
58
Zambetul mamei, care isi iubeste copilul, e eel mai
important moment al istoriei lumii.
mama este intotdeauna o artista de geniu.
Faptele murdare cer descrieri tot la fel de indecente ca
ele insele.
Timpul e un miros de care uifi. Tocmai de aceea po}i sa
ajungibdiivkn...
Razboiul e un imn inal^at nedrepta.0.
Numai o mare iubire poate sa nasca o mare creafie.
Cand incepi sa gdndesti serios nimeni nu te mai poate
opri.
Cea mai frumoasa noapte cu lund era buza ta pe care o
sdrutam in tacerea ierbii.
Ma simt copil atunci cand privesc natura fara ca sa o
gandesc.
Padurea mi-a dat §i imi da sentimentul imbrdtisdrii.
Frumuseiea femeii este o privire indiscretd.
Cumintenia femeii este cuminienia gustului.
Nu pot sa sper la o femeie care nu stie sa surddd.
Cdntecul popular e un zbor printr-o inimd a pamantului.
Invdrtitura e o metafora care sejoacd.
N-am/oc pentru atdta iubire cata exista.
Uneori gandesc lucruri care nu trebuie spuse.
Filmul eel mai nociv este eel mai educativ. Pentru ca
educa^ia consta nu in ce ifi place sa vezi... ci in ceea ce trebuie
si in ceea ce nu trebuie sdfaci.
59
Femeile i§i simt neputin^ele ignordndu-le.
Nu-mi place cum vorbe§te gura-mi, ci sufletu-mi.
Gandesc intotdeauna cu glas tare §i totu§i se aude destul
de meet.
Daca stiu ceva inseamna ca trebuie sa uit.
Batrane^ea e acel drum al nasterii care a§teapta
moartea.
Contrastul dintre lumind §i intuneric este unul
semnificativ. El exprima o contradicfie rezolvabild in
contextul inielegerii autorului.
Predicatul e partea de corp care spune ce face cuvantul.
Fiecare timp i§i are propria lui viafa.
Daca §tii cum sa gdndesti duci lipsa de idei. Oamenii cu
idei sunt oamenii care gandesc, din pacate, eel mai pufin. De
ce? Pentru ca gandirea exclude. . .o alta pista, o noua intrebare.
60
Ideile adevarate se nasc din ruinele vie^ii.
Logica e o §tiin^a a morfii. Ea nu este pentru oameni.
Oamenii nu sunt logici.
Cele mai mari enigme sunt cele mai mici adevaruri.
O suferin^a este o premeditare .
Istoria se creeaza cu evenimente. Tocmai de aceea nu
este interesata de oameni §i nici de adevdrurile lor. . . ci numai
de aparenfele inseldtoare, care sunt iscate de confluen^a dintre
oameni §i adevdrurile oamenilor.
Cine citeste mult trebuie sd inieleagd mult §i nu sd
cunoascd multe. Am oroare de oamenii computer, de oamenii
care memoreazd tot felul de lucruri, care nu au nimic de-aface
cu ei.
Injelegerea de sine §i infelegerea lucrurilor sunt
singurele cdstiguri ale cititului excedentar.
Fapt pentru care, memoratorii sunt oamenii care se
urdsc eel mai mult, pentru ca nu au in^eles ca trebuie sa
in^eleaga, sd se inieleagd.
Cele mai mici inteniii sunt, uneori, cele mai mari
catastrofe.
Imi plac florile care §tiu sd pos teased. Acele flori mi se
par cele mai desavdrsite. Asta pentru pictorii eseniialisti...
61
De cate ori injeleg ceva ma apuca admirafia.
Frumusetea e un joe de coridd: invinge cine e mai
puternic.
Ura e la fel ca amorul: te consolideazd pe masura ce te
distruge.
Imi plac imaginile pe care nu pot sd le mai uit.
Un cuvdnt e intotdeauna maipufin decat oprivire.
O privire exprima ce nu poate exprima o via^a.
For^a unei opere este exprimata de for^a pe care a avut-o
eel care a creat-o.
62
Sunt de parere ca po^i sa scrii oricum, daca ai ce sa scrii.
63
Formele simple ma uimesc.
Iubesc taranul roman cu patima cu care un nou nascut
suge la sanul mamei sale.
Via^a poetului e o via^a care se vinde §i niciodata care se
cumpara. Numai mitocanii cred ca pot cumpara poezie. Nu!
Poezia e un dar din partea poetului.
Omul modern e un primitiv al civiliza^iei.
Supersti^ia e cea din urma ramasifa a religiei.
Un om religios este un om moral, pe cand reversul nu
este intotdeauna o axioma.
Omul se autodistruge cand §tie prea multe, tocmai
pentru faptul ca nu §tie ce trebuie despre ceea ce stie.
Intelectualii se subapreciaza pe ei m§i§i in momentul
cand le este teama ca in ceea cefac sunt chiar ei.
Oamenii care mai §tiu sa scuipe cu ciuda mai sunt inca
oameni.
Invidiez lucrurile false tocmai pentru aceea ca nu au
nimic bun in ele §i pentru ca acest nimic mai e §i vandabil.
Un om nu poate fi cu totul obiectiv fa^a de sine.
Trebuie sa te lauzi cu defectele pentru ca sa cdstigi cu
virtuiile mai mult decat /*' se cuvine. Aceasta e logica intoarsd
a lumii in care traim!
Clarificarea unei idei este ca o iesire din aburul ce}ii
sau ca o revenire din befie.
Linistea sufletului e duminica vie^ii mele.
Pe§tele -
semnul prin care ma
acopdr cu apa.
Nu exista ac^iune dictata doar de ra^iune. La ea concura
intreaga fiin^a.
A fi lucid inseamna a fi sceptic fa^a de to^i §i de toate in
afara de tine insufi.
64
65
O minte care gdndeste este un monstru. Numai caeo
monstruozitate pentru cei care nu au obiceiul sa gandeasca.
Ra^iunea se prelinge in sentimente si voinja. Astfel for^a
ei se diminueazd dar nu devine mai puiin infwrdtoare .
Ra^iunea este un taur, care poate sd-l ucida, in orice clipa, pe
toreador.
A da o definite unui lucru inseamna a-lface sdfie dupa
mintea si asemanarea ta. Numai ca nu nu noi am creat
lucrurile...
Pasiunea este o vitalitate in exces si o imbdtrdnire
prematura.
Arta este o naivitate esteticd maturd.
Adevaratul poet nu stie ce este poezia. Ceilal^i se dau in
stamba la tot pasul cu marile lor nestiinfe despre poezie.
Scriitorul este o lume fara ordine si margini.
Cand scrii nu n;i dai seama ca devil ridicol. Adevarul
brut e mai intotdeauna ridicol. Numai cind citesti ceea ce ai
scris l\i dai seama ce simt, de fapt, cei care te citesc.
A pdstra o certitudine inseamna a o ucide.
A te iubi numai pe tine inseamna orgoliu sau neputinfd.
Legile vie^ii sunt create impotriva acesteia.
Nu e tocmai bine sa a^tep^i noaptea. Unele nop^i sunt
negre.
Personajele in roman sau in teatru trebuie sa fie ni§te
cifruri ale realita^ii. Ele trebuie sa incite pe cititor sau pe
spectator la infelgerea propriei sale vie^i. Pentru ca viafa sau
despre viafa se vorbe§te in subsidiarul cuvintelor.
Intr-un om sunt mai multe personaje distincte §i
contrari.
Copilaria este singura etapd a vie^ii §i ultima. Pentru ca
invefi mereu ceea ce nu ai stiut niciodatd. . .
Un om se naste cu adevarat abia dupa ce moare.
Adevara^ii nebuni sunt oamenii cu adevarat liberi.
Un gand incepe cand nu se mai termind.
66
Formele perfecte pastreaza doar amprentele perfectiunii.
Moartea a§teapta pe marginea orei.
Nebunia de afi este ultima nebunie.
Timpul unui poem este timpul in care el este retrdit. In
afara de acest moment poemul nu a existat §i nici nu exista.
Un personaj, ca sa fie real, trebuie sa fie lasat sa devina
orice vrea el.
Cand nu mai ai ce citi devii tu insufi.
Contemplafia este cea mai mare §tiin}a umand posibild.
67
Extazul este vederea inexprimabilului. El este vederea
noastrd cea adevarata.
Avem nevoie de iubire ca defrumuseie.
Geniul este un om care a infeles ca omul nu poate avea
margini.
Ideea nu poseda semnul ci desinenia acestuia.
Ermeti§tii sunt mincinosii, care vor sd alunge dintre noi
detaliile adevarurilor banale.
Sa nu pregefi niciodata cand scriil Scrie!
Sunt pufini oamenii care nu s-au ratat. Adica cei care au
fdcut tot ceputeau sdfacd.
Se vinde numai ceea ce efalsificat. Din pacate, oamenii
sunt pro§ti de dau in gropi la problema adevdrului.
Pentru ca sa fii vdzut bine trebuie sd minpl in continuu,
sd ajungi genial in domeniul minciunii.
Insa, daca vrei sa fii vdzut bine de Dumnezeu... trebuie
sa ni pare rau nu numai de orice minciund, ci §i de orice
incercare pe care ai facut-o pentru a mind.
„Eu nu cred in Dumnezeu. Eu 7/ iubesc , \
Aceste lucruri i le-am spus cuiva, care dorea sa imi dea
lecfii de nesimtire...pQ teme religioase.
68
Femeile doresc safaca sex pentru ca niciun barbat nu le-
a inva^at safaca dragoste.
Nu trebuie sd urastil Trebuie sa inve^i sd iubesti ura
imbecila, samavolnicia, nesinrfirea sfidatoare, cruzimea
infioratoare. Toate acestea §i multe altele vor fi in sufletul celui
care te urdste. . .pe degeaba.
Picasso 19 .
Magarii au urechile mari pentru ca sa nu §i le taie
Paul Valery 20 este „un mare geniu", pentru ca a spus ca
„geniul QStefaciF.
Nu sunt obsedat de nimic decat de adevdr.
Daca nu sim^i in jurul dumneavoastra pe Ingeri atunci
nu sunte^i oameni.
O carte are litere. Trei schelete au oase. Un ou are
gdlbenus. Sangele are furnici de metal negru. De ce sangele o
ia raznal
Priviti! Nu vede^i nimic 1 ? I Eu am inceput sd orbesc. . .
19 Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Pablo_Picasso.
20 Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Paul_Val%C3%A9ry.
69
Daca nu po^i sa scrii nebuneste nu po^i sa scrii deloc. Sa
nu confunda^i scrisul cu taiatul unghiilor. Scrisul e ca
respiraiia: nu se termina decat odata cu moartea.
Un ochi de apd seamana cu un ochi de ani.
Visul nu e mai complex decat realitatea dar e productiv.
Nopjile cele mai delicioase sunt nop^ile cu cearsafuri
noi.
Melancolia este o revisare.
Indispoznia:
o stare
de uitare.
Inva^a sa fii insuportabill Vei avea multe idei de scris.
Cand vrei sd-fi baft joe de tine atunci devino banal. Are
sa rada mulfi oameni...Aceasta e singura bucurie a omului
prost: rdsul degeaba.
Oamenii mari nu §tiu niciodata cat de mari sunt.
70
71
Un capriciu al multor scriitori este acela de a rectifica in
continuu. Astfel nu se mai inielege nimic.
E ciudata scrisoarea. E ciudata pentru ca este invizibila
in fond iar grafia ei este, mereu, prea redusd.
Umerii scrisului sunt albi de oua. Nu mai avem
bucdtdrese.
Oamenii care au o imagine falsa despre ei m§i§i s-au
uitat toata via^a in oglinzi, care nu le-au spus-o verde-nfafd.
Fotbalul este o transpirafie tehnicd.
O clipa este o eternitate cand eternitatea devine o clipd.
Cand vrei sa bei scrum... sa ai langa tine un prieten
adevdrat sau un pahar de vin, din acela care l\\ place \\q eel
mai mult. Niciodata sa nu bei vin insa, cand ai scrum in
ochi...
Zdmbetele sunt, adesea, ni§te cdrduri de ciori. A§a le-
arn vazut eu cand treceau...§i oamenii i§i aratau adevarata lor
fa^a.
Femeile nu au coarne in cap pentru ca si le pun atunci
cand au nevoie de ele.
Sunt secunde care mor defoame.
Uneori sunt timid ca uraganul.
Calea succesului decerebrat: dupa ce spui sau scrii un
mic adevar, continua cu glume, glume. . .§i iardsi glume.. .
Aud campul doinind oasele stramo§ilor mei.
Politica este o chestiune pentru arlechini. Sa nu se uite
culoarea roz\
Cravata a devenit drapelul barba^ilor.
Ciorapul pana sus este faleza feminina.
Mamaia face ciu§ca [ciu§ca: ro§ii coapte + ulei + sare +
ceapa tocata marunt sau usturoi = mancare de toiul verii].
O intreb de ce pune usturoi. Imi raspunde: „Pai cum s-o
las a§a,/ara niciun Dumnezeu?!".
Deci. . .§i gustul este un amanunt teologicl
72
73
Am primit multe sfaturi oarbe de-a lungul timpului, care
§i-au dovedit miopia din plin. E o calamitate insa, ca toata
via^a sa ai langa tine sjatuitori, care te indruma, cu elegan^a,
spre eel mai addnc loc al Iadului.
Ce nebuni sunt magarii! Ei rag...tocmai pentru ca sa
strice timpul stiiniifw.
Pro§tii ies dupa ploaie, pentru ca ciupercile ies dupd
sfdrsitul razboiului.
Pro§tii cred ca geniile nu-§i permit sa para pro§ti. Insa e
eel mai amuzant sa pari prost cu. . .prostii.
Cele mai inalte car^i sunt cele care ifi dezvaluie o cale
catre tine insu^i.
Cea mai mare dorinid este libertatea.
Oamenii duhovnice§ti sunt aceia care vorbesc cu limitele
Absolutului.
Cea mai mare constiinfd a lumii e cea mai lucidd
existentd.
Puterea este a oamenilor care nu si-o doresc.
Cea mai mare liniste, inimaginabila lini§te, este o inimd
plind de vesnicie.
Nu §tiu cat de sublim e sd taci profund dar §tiu cat de
infwrdtor e sd vorbesti tulburdtor.
Fii meschin cu tine insufi pentru ca sa nu fii cu nimeni
altul.
Nu m-a influeniat nimeni niciodata. Insa mereu m-am
regdsit in to^i oamenii.
Mai mult decdt simplul este imposibilul.
Imposibil insa este numai imposibilul.
As. vrea sa in^eleg ce tu nu infelegi de la mine.
Exista inca un timp fara cuvinte purine.
Scrieti-mi-1 pe cruce:
„Nu dorm! Sunt mai treaz ca oricand. . . " .
21 Finalul volumului. Terminat de scris pe 7 iulie 1997. Aici am redat volumul in mod
partial.
74
75
Saltul in aer
(aforisme, vol. 2, 1997)
Orice pasiune este o boala care devora.
Orice incercare de autocunoa§tere duce la stiinfa §i nu la
cunoastere.
Daca nu ai maestru §i ai ajuns sa sim^i ca pofi sa creezi,
nici sa nu-1 mai cau^i. Nu mai ai nevoie de unul.
Cand ai ajuns sdfii indiferent ai inceput sa cunosti.
Daca o opera geniala nu este de prost gust pentru
majoritatea oamenilor inseamna ca eel care a facut-o nu poate
fi numit geniu.
Pana la mine romanele s-au facut cu logica. De la mine
incolo se vor face cu nesigurantd. Cu o nesigurantd logica.. .
E foarte greu sa vorbe§ti despre arta. cand §tii prea bine
ce este ea.
Una dintre minciunile puse pe seama oamenilor geniali e
ca suferin^a i-a invafat sa fie ce au fost. Nu! Suferin^a te face
mai atent, daca nu ai fost atent §i fara ea.
Cand ai ajuns sa stii ceva afla ca sfdrsitul acestei
cunoa§teri este aproape. E nevoie sa mergi si mai departe.
A fi mare artist inseamna sa §tii sa faci din fiecare pai o
splendoare.
Arti§tii devin oribili atunci cand i§i dau seama ca au
avut aceasta predispozifie dintotdeauna.
Am invafat sa ridicam statui atunci cand nu am mai
putut sa credem in orgoliul muncii epuizante.
Orice statuie e o greseald. Ea s-a cladit pe neinielegere.
76
A fi smerit reprezinta §ansa de a fi ucis pe fiecare zi de
cei care se cred sfinfi.
Cand nu mai po^i sa pierzi nimic ai inva^at sa nu mai
doresti ceva.
Daca admit ca pot gdndi, admit acest lucru din cauza
repetifiei.
Nu caut nimic. Daca a§ incepe sa caut ceva a§ gasi
numai cadavre.
Orice stare de lini§te nedoritd e o prezentd a ignoraniei.
Orice se face printr-o inielegere nu poate fi durabil.
Daca sunt in stare sa mor pentru altul nu mai trebuie sa
mor pentru el.
Ca sa imi exprim credhn> in ceva sau cineva nu trebuie
sa fac nimic. Cand as. incepe sdfac ceva a§ incepe sa mint.
Ca sa ierfi un om trebuie sdfiifost iertat vreodatd.
11
Ceea ce este nou nu dauneaza in mod neapdrat.
Intotdeauna noul deschide noi drumuri.
For^a se masoara nu in intensitate ci in duratd.
O femeie nu poate fi frumoasd daca este inteligentd.
Daca vrei sd gdndesti nu-^i face admiratoril Admiratorii
se cdstigd repede §i tot repede se risipesc.
Pentru ca sd gdndesti ai nevoie de dusmani. Fa-^i
du§mani, daca vrei sa vezi cat de enervante sunt capabilita^ile
tale in inima lor!
A fi virgin inseamna a nu fi conceput vreodata un lucru
rau.
Curiozitatea e avida de o noutate derizorie. Ea nu cauta
un lucru absolut nou, ci unul asemdndtor cu ceea ce §tia deja.
Daca nu ifi schimbi filosofia de cateva ori in via^a
inseamna ca nu e§ti un om de spirit.
Astazi omul de spirit e sinonim cu... profitorul galant,
care te minte frumos in timp ce n;i fura banii.
78
Daca ai gasit contradicfii in gandirea cuiva inseamna ca
nu a dorit niciodata sa scape de ele.
Via^a observata prin prisma bolii este, de multe ori, mai
plictisitoare ca plictiseala.
„Un tanar nu poate spune adevaruri!". Aceasta e o lege
nescrisa in Romania.
Eu am ales sa schimb regula aceasta fara blazon.
Tinerii pot spune adevaruri... dar pot spune adevarurile
pe care le traiesc, dupa cum batranii pot spune doar
adevarurile pe care si le-au insusit ontologic.
A§a...oricine poate fura adevaruri de la ah;ii, din car^i,
fara ca sa le aibd prin propria lor experien^a.
Ca sa inve^i sa fii ascultat trebuie sa devii exasperant.
Nu a^i observat faptul, ca in Romania doar nesimfifii care dau
cu pumnul in masa fac carieral
Afi serios e o usd de mormant. Iar eu prefer serio§ii.
Afi ateu inseamna sa nu mai ai cuvinte frumoase.
Oamenii simt ca mor cand nu mai §tiu sa meargd.
Atunci se gandesc sa-§i cumpere avion. §i cand nu existau
avioanel ! . . .
Cand nu mai crezi in via^a priveste un copil! Vei inva^a
sa surdzi.
79
80
Cele mai interesante conversa^ii sunt CQlefilosofice. Po^i
sa spui tot ce-^i trece prin cap. Nu trebuie sa rfi ceri nicio scuzd
daca nu in^elegi ce spune celalalt sau daca spui ni§te
enormitaii mai mari decat Himalaya.
E bine sa fii same. E§ti imprevizibil mereu.
Nu sper sa scriu o carte proastd. §i ultima va fi tot
foarte bund 22 . Probabil toate car^ile mele vor fi la fel de
proaste, incat nu rji mai vine sa le arunci din mana.
Cuvintele nu dor. Ele pur §i simplu innebunesc. §i cand
se intampla astfel ar fi bine doar. . .sa doard.
Cand refuzi sa dormi e ca atunci cand le refuzi magarilor
sdpascd.
A pldnge e tot una cu a muripestii.
Cele mai frumoase romane sunt, intotdeauna, cele pe
care nu le-ai citit dar dore§ti, cu tot dinadinsul, sa \\ se
potriveascd. Nu po^i vorbi astfel §i despre cele pe care, deja,
le-ai citit. Ji se pare amoral. . .
22 Asta inseamna con$tiin{a de sine. Asa cred eu ca trebuie sa vorbeascct cineva care are
constiinta propriei sale valori.
81
Oboseala e singura plimbare cu capul in jos. Din aceasta
cauza am inventat saritura cu prajina.
Cand nu mai glumesc spun adevarul. §i cand spun
adevarul abia am inceput sa glumesc.
Insa a glumi nu inseamna a spune prosti... ci inseamna a
nu putea sa spui - ca nu ai cui - ceea ce crezi, sim^i, dore§ti. . .
plimbare prin padure e o sufragerie in expansiune. De
aceea oamenii au inventat ferestrele.
Surasul tau e o foarfeca atat de Candida, atunci cand ma
taie in ceasuri electronice cu cue.
Orice golire de entuziasm e un gram de efemeritate.
Am con§tiin^a ca, in fafa judeedfii lui Dumnezeu,
oprirea entuziasmului cuiva ca sa fie un om bun §i mare e eel
mai mare pacat.
Daca cineva i§i permite sa fie prost pe acest pamant
atunci nu e romdn. Niciun roman nu e prost. Pentru
romani... prostii sunt numai ceilalfi. Tocmai de aceea nu prea
suntem bdgafi in seamd.. .
Bradul de Craciun e un act anti-ecologic. Noi ne aratam
insensibilitatea §i cand vrem sa fim, cumva, sensibili.. .
82
O carte are tot ce-i trebuie in afara de picioare. Daca ar
avea §i picioare atunci nu §tiu cate car^i ar mai sta in
bibliotecile lumii.
Cand 1-am vazut pe Monet am inceput sa-mi pierd
vederea. Pe acest om nu 1-as. putea privi in ochi daca ar fi viu.
Precis as orbi mai repede.
Michelangelo 24 a fost libertin §i in biserica. In Capela
Sixtina el a pictat trupuri de femeie mai rau ca fovistii . Se
vede treaba ca nu i-a prea placut postul. Lui Dumnezeu ii
place, de§i El este Frumuseiea absoluta.
Beethoven e singurul compozitor al lumii, care ma
poate face sa innebunesc de inimd in nici cinci minute, daca il
iau in serios, daca il urmez in lumea lui.
O femeie este inversul ceasului. Cand tu vrei sa pled, ea
vrea sa rdmdi. Cand ea nu mai vrea sa piece, tu nu mai vrei sa
rdmdi.
Orice cantec e trist cand nu are cine sa-1 cante.
Cele mai frumoase lucruri sunt cele care nu se vdd.
23 Oscar-Claude Monet: http://ro.wikipedia.org/wiki/Claude_Monet.
2 A se vedea: http://www.webexhibits.org/colorart/michelangelo.html.
25 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Capela_Sixtin%C4%83.
26 Idem: http://www.maripictori.ro/pictor.php?step=2&nr=96.
27 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Ludwig_van_Beethoven.
83
Cele mai mari greseli ale mele le-am facut din cauza
neodihnei §i a grabei. Dar din cauza acestora doua am §i
cdstigat intotdeauna.
Inva^ pe fiecare zi sa iert, sd iert inspdimdntdtor.
Celebritatea este o proastd informare sau o subevaluare
a situaiiei.
Un om care §tie ce inseamnd pdcatul e un dictator. El va
ordona sa fie omordti to^i cei care nu vorpdcdtui.
I-am spus cuiva...pe care am vrut sd il inspdimdnt, a§a,
prieteneste, cu o butada: „Cred ca am vocaiie pentru lad,
pentru ca §tiu cat de usor se intra in Rai". Mi-au placut ochii
lui mari...
Nu po^i sd iubesti o carte, pe care ai scris-o suferind.
Pentru ca sd iubesti o carte nu trebuie sd o scrii, ci numai sd fi-
o doresti. Poate ca de aceea se scrie pu}in §i prost in ultimul
timp...
Nu po^i sd negi nimic. Nici ceea ce nu po^i sd afirmi.
Ca sa fii eretic l\i trebuie multa bdddrdnie.
84
A gdsi o idee inseamna a demola zidul Berlinului
28
O so^ie care nu §tie sd gdteascd e ca una care §tie doar
sd drdcuie. Amandoua \\i fac lini§tea fdnddri.
Am auzit marea privind-o in fotografie. Daca as. fi langa
ea as auzi fotografiile.
Un profesor trebuie sd creeze profesori. §i cand va crea
unul trebuie sd ia lecfii de la ucenicul sau.
Cuntfenia este o lipsd a luxului. Insa a fi luxos inseamna
afi murdar. Privi^i inimile oamenilor!
Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Zidul_Berlinului.
85
Daca un singur moment a§ iubi m-as. transforma in
bisericd. E eel mai curat mod de prezenid.
A fi invingdtor inseamna a fi nepregdtit pentru razboi.
Arta nu poate fi consumatd. Ea meritd privitd.
Cu o inima prea mare po^i sa ier^i ceea ce cu o inima
prea mica nici nupofi sd urd§ti.
Desenul e o intuire a realita^ii interioare.
Cand un om poate sa rada de sine la modul serios e
semn ca a inceput sdfie liber.
Singuratatea este o forma de rostire a tacerii.
Poetul nu na§te cuvinte. El este ndscut de cuvinte.
Cuvintele au mor^ii pe care iipldng poe^ii.
Triste^ea se aseamana cu o pasare plictisitd de lumina.
Amaraciunea nu-§i are niciodata cuvintele incercuite.
Adeseori cuvintele mi se par monstri de imperfectiune.
Pe drumul carului merg numai Sfin^ii.
Un om de geniu poate fi eel mai sublim sau eel mai
josnic fenomen al naturii umane.
Poezia este o arta pentru zburdtoare.
Poezia e intotdeauna noua pentru ca exista intotdeauna
noi nelinisti.
Ca sa ^ii un jurnal trebuie sa nu-^i fie nici rusine §i nici
teamd. Sa nu-^i fie ru§ine de exces §i nici teama de naivitate.
Cine duce ridicolul pana la delicatefe a inceput sa §tie ce
inseamna a cuceri o femeie.
Daca ai inva^at cum sa te umilesti atunci inseamna ca §tii
§i cum sa surdzi in numele ipocriziei.
86
87
Omul e intotdeauna plecat. Cautandu-1 acasa ii gase§ti
masca. Mergand dupa el ii gase§ti mirarile. Cand il intalne§ti -
in sfar§it! - nu-^i poate spune nimic. Aceasta e via^a unui om
adevaratl
Adevaratul farsor e eel care spune adevdrul in timp ce
minte.
Cand scriu o carte inseamna ca am mai murit inca
odatd.
Eu nu rescriu lumea decat in masura in care aceasta este
eseniiald pentru mine.
9Q
Cand am in^eles adevdrul am inceput sd caut viafa .
19 Finalul volumului, terminat de scris pe data de 16 august 1997. Aici am redat
fragmente din ea.
88
Prima stea boreald
(aforisme, vol. 3, 1997)
Cand un om se curafeste de patimi i§i gase§te propriile
lucrari bune de aruncat. Insa nu i§i poate arunca §i trecutul,
care merge impreund cu el.
Ca sa ridici o Bisericd \\\ trebuie naivitatea sa crezi, ca
numai din cauza ta ea prinde contururi.
Bunul gust e o realitate prea pujin gdsitd in natura §i
arta. El se gase§te mai mult in inima omului, care nu vrea §i
nici nu poate sa schimbe ceva.
Cand ai iesit din infern, paradisul e mai frumos chiar si
decat el insusi.
Eroare i§i asuma, incognito, o aspirafie catre sublim.
Poezia adevarata tinde spre un parfum nerarefiat.
Marea arta e o dovada clara a particularitafii.
§i uratul te poate inva^a cdte ceva despre frumusete.
Adevdrul unei opere este un pe§te de mare addncime §i,
de multe ori, e prea orb ca sa ne poata vedea.
Adevaratul ganditor urd§te gandirea. El tinde spre un
spa^iu, unde realitatea nu se mai gdnde§te ci ea ii devine
palpabila, chiar infwrdtor de palpabild.
De aceea tind sa spun, ca adevaratul ganditor este un
aspirant la sfinienie si la viafa impreund cu Dumnezeu.
Marile regrete vin numai dintr-o mare complexitate a
omului.
Via^a trebuie traita chiar si impotriva faptului, ca via^a te
omoard de la sine.
89
Realitatea vie^ii unui geniu este aceea de a fi surprins
nepregatit, de fiecare data, in fata miracolului.
Oamenii care nu cred in ei insisi nu vor sa piarda
niciodata. De aceea, eel care §tie sa piarda are increderea ca el
nu a pierdut. Si aceasta, pentru ca stie ca a pierde este ceva
normal §i nu anormal.
Vo\\ sa faci in mod sincer politica, pana nu afli ca
politica nu e niciodata sincera.
Orice regim politic trebuit huiduit de catre mase. Astfel
masele de alegdtori sau de rdbddtori sub regimurile politice
inva^a cum e sa-}i huiduiesti propriile opiiuni sau lipsa de
opiiune.
Pe cararile spiritului nimeni nu se poate pierde. Vorbesc
de acela, care nu se opre§te niciodata la o anumitd parte a
adevarului.
O u§a inchisd nu e decat un motiv de bucurie.
Ca sa fii mare trebuie sa cuprinzi in tine tot universul §i,
mai ales, pe Dumnezeul tuturor.
Oamenii care §tiu sa creeze sublimul nici nu §tiu ce este
acesta.
90
91
Infloriturile in scris sunt ca femeile care plang haotic pe
capacul sicriului.
Orice mare talent inva^a toata via^a sa dibuie.
Orice geniu inva^a toata via^a sa explice.
Primul dibuie via^a iar al doilea o explicd.
Orice originalitate este urdtd la inceput. Mai apoi ea ifi
intra la inima, tocmai prin faptul ca e umand §i noud.
Nu trebuie sa ne temem ca repetdm anumite lucruri.
Repetifia e singura forma de a fi original, cand nu te
intereseazd originalitatea.
Orice adevar literar ne §ocheaza prin faptul cum e spus
§i nu pentru ca el existd. O noua dovada ca omul nu se teme de
lucruri noi.
Lucrurile mari se nasc cand nu ai rivali.
92
Lucrul eel mai urdt pe care il traiesc este acela de a
vedea oameni, pe care i-a intrecut propriul lor timp.
Geniile \\ se par ca sunt mai mici sau ca tine numai
cand, in mintea ta, ii acomodezi cu normalitatea.
Mai trebuie sa spun, ca aceasta acomodare este doar o
searbddd iluzie a min^ii tale?
Oamenii pro§ti se bucura sa sunt infelepfi, pe cand
oamenii infelepii se tern ca §tiupreapu}in.
Pe mine prostia ma face sd-mi pldng de mild. Cand imi
dau seama, ca numai eu imi dau seama, atunci md pldng de
mila ca sunt oameni.
Exista oameni, care pot muri numai ca sa spuna un
adevar ce nu s-a mai spus.
Oamenii 1-au vazut pe Shakespeare 30 sau pe Beethoven 31
§i cred ca ei reprezinta ultima barierd a omului de geniu.
O eroare mai mare nici nu se putea.
Oricand se poate ajunge la cote de genialitate, care nici
macar nu au fost sperate, daramite a§teptate.
Epoca in care traim ne limiteazd la pasiunile ei minore.
30 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wikiAVilliam_Shakespeare.
31 Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Ludwig_van_Beethoven.
93
Exista o categorie de prieteni care vor sa vada in tine
ceea ce sunt ei. Acest gen de prietenie e eel mai usor de gdsit.
Insa mai rard sau extrem de vara e categoria prietenilor,
care vor sa vada in tine ceea ce nu sunt ei §i nu pot fi
niciodata.
In raportarea mea la ceilaU;i, eu am cautat intotdeauna sa
gasesc prieteni maestri, prieteni care sa ma faca sa contemplu
o alteritate incredibil defrumoasa.
Nu ma intreba^i...cat de multe alteritdfi ucigdtor de
frumoase am intalnit. . .
Entuziasmul nu poate cladi un geniu. Geniul se poate
entuziasma dar asta nu explicd nimic din el, ci mai mult
complied lucrurile.
De§i admitem ca nu stim adevarul in totalitate, totu§i
facem statistici foarte dure in ceea ce prive§te valoarea unui
om sau a creafiei sale. Eu vad in asta un semn de mare
decadenid.
Numai oamenii care au ce spune pot semana adevdrata
discordie.
Romanii respird prea multa transcendentalitate in arta §i
in folclorul lor. Tocmai de aceea au ramas o na^iune cu potenfe
infinite. In sus se poate zbura, pana cand zborul nu mai poate
fi vazut decat de foarte pufini.
Ceea ce mai ramane din oamenii geniali in sufletul meu
sunt numai cdteva imagini, dar atat de solide, incat, daca ar
pierii intreaga lume, aceste imagini mi-arfi de ajuns, ca sa mi-
o reamintesc mai deplin.
Omul devine simpatic nu pentru faptul ca poate avea
umor, ci pentru faptul ca. poate avea greseli.
Oricat am maslui adevarul, eroarea ne va arata foarte
bine ce std in umbra.
Cand scriu ceva nu stiu niciodata cum se va sfdrsi ceea
ce fac, dar acest lucru nu m-a deceptionat niciodata.
Oamenii care nu se mul^umesc cu nimic facil fac multe
descoperiri, dar prea pu^ini fac si descoperirea linistii lor. Un
astfel de om sunt eu.
La mine, procesele de constiin^a se mdsoard cu
eternitatea.
Daca sunt pus sa aleg intre doud drumuri il voi alege pe
eel maipufin real.
Consider dreptatea o mdsurd a sufletului. Sufletele mari
trebuie sa fie respectate cu ceea ce e mai bun.
Eu m-am pus in mijlocul operei mele. De aceea nu pot fi
judecat decat ca o parte din ea si doar ca cea mai pufind parte
din mine.
94
95
Orice idee mare este un moft.
Orice geniu este un dor de nebunie ultima.
Iubesc frumusetea dar §tiu sd renunf la ea cand ma
tradeaza.
Daca nu am in^eles ca suntem nemuritori degeaba mai
traim.
Prin orice modalitate a artei pe care am exersat-o am
demonstrat sublimitatea viefii §i ca ea nu poate fi cuprinsd in
nicio opera.
Poate numai urmasii mei spirituali i§i vor da mai bine
seama de cat am putut sd gdndesc intr-o via^a §i de cat m-am
epuizat in munca aceasta titanica de create.
Eu nu mai pot sa fm constient de acest lucru.
Cand le privesc pe celelalte genii §tiu foarte bine ce nu
mai trebuie sd fac ca ei. Cand scriu ma bucur de ceea ce fac.
Cand recitesc ceea ce am scris insa, imi dau seama ca am facut
multe dintre greselile pe care le-au facut §i ei.
Intensitatea in^elepciunii este intotdeauna o exprimare
clard. Astfel se despart oile de capre.
O mare bucurie bucura pana §i pe un mort.
Via^a exista ca sa te apere de adevaruri.
N-am in^eles niciodata de ce nu pot lua o decizie, de
care, mai apoi, sa nu-mipard rdu.
Am gandit intotdeauna in limit a contradic^iilor. Ele au
fost motivele in plus pentru a depasi toate limitele.
De la un timp incepi sa-fi respecfi lucrarile. Le gase§ti
extraordinare, chiar daca nu vrei sa crezi cu totul acest lucru.
Sunt omul caruia nu-i ajung niciodata toate lucrurile
cate i se intampla.
Ca sa asimilezi in mod natural o opera de geniu §i sa
ajungi la infelegerea persoanei care i-a dat via^a trebuie sa
duci infelesul cuvintelor la infelesul universal al lucrurilor.
Adica trebuie sa universalizezi particularul, pentru ca
opera de geniu este o particularizare a universalului.
Nu se pot uni doua momente ale timpului. Ele sunt cu
totul §i cu totul separate.
Nu trebuie numai safaci, ci sa §i §tii ceea cefaci.
96
Ca sa-mi fii profesor adevarat, spune-mi, te rog: cum
cite§ti mare^ia?
Imi displace cu totul fariseismul §i cred ca pseudo-
religio§ii sunt cei mai elocventi in acest sens.
Timpul schimba rochia artei dar nu §i trupul cald, uneori
prea fierbinte al acesteia.
Cred ca orice om care §tie sa vorbeascd frumos a trait
durerea §i vrea ca sa o preschimbe in calm §i liniste
melodioasd.
Exigenia crea^iei e un blestem pentru via^a §i o
binecuvdntare pentru posteritate.
Oamenii adevara^i §tiu sa spuna prea pufine lucruri
despre ceea ce sunt ei.
Freneticii uita ca via^a e prea scurtd pentru a fi risipitd
oricum.
La§itatea poate ridica contraforturi insa nu poate preciza
ce duritate au.
97
98
Oamenii plictisifi de via^a sunt cei mai pasnici oameni.
Scriitorul de geniu este eel care uitd ce a scris §i
pastreaza in memorie numai faptul, ca via^a lui este o memorie
a altora.
Posteritatea se intereseaza uneori de geniu mai mult
decat s-a interesat el insu§i.
Nu mi-au placut niciodata oamenii, care cred in tine
numai pentru ca sa nu-i dezamdgesti pe ei §i nupe tine.
Simt ca prietenii mei i§i aroga prea mult prestan^a ca ma
au §i mai pu^in privilegiul ca ma cunosc.
Noi nu facem altceva decat sa II cdutdm toata via^a pe
Dumnezeu §i nu sd-L acceptdm in via^a noastra. De aceea
foarte puiini dintre noi ajung Sfinii.
Adevarata arta se termind in pacea eterna.
Oamenii carora le ajung numai lumea §i prezenfa
eternitdtii vor ajunge sa-§i dea seama ca au geniu, dar se vor
teme, mai intotdeuna, sa meargd pe calea sfinieniei.
Insa adevarata umilinfd §i implinire inseamna a renunfa
la genialitate pentru implinirea reald in comuniunea cu
Dumnezeu.
99
A fi cu adevarat inielept inseamna sa nu-^i faci iluzii
niciodata.
Cand vom putea sa spunem adevarul va fi prea tdrziu.
Oamenii se pierd in lucruri pentru ca nu injeleg ca
oamenii sunt simpli.
Celor carora le e teama sa para prosti au devenit uluitori
in acest domeniu.
Daca n-ar fi vorba despre viafd n-a§ mai scrie niciun
rand.
Cel mai dureros lucru este sa iubesti §i sa nu fii iubit cu
aceeasi intensitate.
Daca nu am fi §i nu am gandi copildros aceasta lume nu
ar mai exista.
O femeie, pentru ca sa fie senind, trebuie ca, din cand in
cand, sa se maijoace cu papu§i. La fel §i barbatul.
Adevaratele greseli sunt cele care se fac <im multd
stiintd.
100
Adevarul gol e eel mai nepldcut. Insa e singurul de care
avem nevoie.
Am luat la cunostin^a de foarte pu^ini oameni in cursul
veacurilor care au stiut ce e adevarul, dar n-am vazut niciun
mincinos care sa §tie ce inseamnd minciuna.
Un geniu nu poate sa placa in intregime, dupa cum un
navigator nu mai poate iubi orice mare sau orice zi a anului.
Ferice de na^iunea care nu are numai bdtrdni la varsta de
douazeci de ani. Dar vai de na^iunea care nu §tie sd-i
prefuiascd.
Cred ca trebuie sa le spunem celor tineri sa nu mai caute
nimic. Daca vor sa fie fericifi trebuie numai sdpriveascd.
Orice parvenit este calm.
Cine vrea sa ramana intelectual de la 24 de ani nu mai
trebuie sa gdndeascd.
101
Mai devreme sau mai tarziu orice om inielept i§i va da
seama ca face lucruri inutile pentru muhi...dar absolut
importante pentru pu^ini.
Adevarul inseamna pericolul de a ramdne singur.
Cand oamenii comuni ajung sa cunoasca oameni insoliii
se mira cum de nu au fost primii care au descoperit cuiul.
Cand stai Idngd soare crezi ca ai devenit §i tu o razd.
Adevarata spiritualizare a omului este aceea in care pari
tot un om comun, ordinar.
Gandim numai ce ne doare.
Orice mare gandire se repetd in mod organic.
Nu pot sa suport manierismul in exprimare pentru ca
stilul o ia inaintea profunzimii §i a adevarurilor.
Trebuie sa ne aducem aminte zilnic, ca soarele pe care il
vedem noi. . .a fost vdzut §i de cei care dorm in morminte.
102
Cautam certitudini tocmai pentru ca nu vrem sa le
acceptdm.
Orice iluzie vrea sa fie vesnicd.
Ca sa fii un nebun veritabil trebuie sa iubesti
neprevdzutul.
Oamenii mediocri i§i admira lasitatea in Sfin^i, in genii,
in eroi, in to^i cei care ii intrec.
Am intalnit oameni carora le era frica sa-si dea seama
cine sunt. Pe ace§tia nu i-am putut ierta niciodata.
Cred ca orice geniu vrea sa-si lase contemporanii cu o
mie de ani in urma.
Eseniialismul s-a nascut in momentul cand lumea artei
putea sa moara. El s-a nascut din propria bdtrdnete a
umanita^ii. Acum arta a devenit, din nou, una a copiilor
maturi.
Orice cimitir e o lumeparaleld.
Adevara^ii ganditori nu pot fi acceptaji niciodata. Ca sa
ii accept trebuie sa ifi schimbi paradigma existen^iala.
103
Carole adevdrate nu sunt logice. Logica e ingustd
pentru supralogica.
In cele din urma numai nebunii mai vor fi oameni.
Orice dictatura a murit de teama propriei sale na§teri.
Orice este mare este urdt.
Tdcerea e eel mai etern sentiment.
Uneori poezia se desfiinjeaza pentru a ramane numai o
purd lumind interioard.
Un ganditor e un om care nu contempld.
Uneori oamenii nu se bat cu claritatea adevarului ci cu
fantomele sale. Tocmai de aceea, acest fel de lupte sunt
momente de edscat interminabil.
Orice om e pus in fata faptului de a regdndi lumea de la
inceput.
104
Ucenicul se lupta mai puiin cu perfec^iunea sa §i mai
mult cu perfec^iunea maestrului. Pentru un ucenic genial,
maestrul e eel mai mare rau posibil, daca i-a invafat lec^iile
prea bine.
Un artist de geniu nu §tie sa isi aprecieze propriile sale
lucrari, dupa cum nu te po^i bucura ca e§ti ranit §i nu teafdr.
Ajungi sa ai un stil cand nu mai ai niciunul.
Orice mare carte citita te face mai idiot §i mai puiin
pertinent.
Cel care nu mai vrea nimic va avea totul.
Daca am fi lucizi n-am rade niciodata.
Orice gandire adevarata vorbe§te in termeni absolu^i.
Gasesc delicatefea in lipsa de pasiuni.
Surprinderea este o exagerare.
Oamenii care fin la ei se rastignesc.
Cel mai in^elept lucru este sd stii sd pierzi cand ai cea
mai mare dreptate.
Consider o sofie infeleaptd pe cea care §tie, ca iubirea nu
se cucereste ci se ddruie.
Coerenia gandirii este eel mai mare blestem pentru
cineva, care vrea sd cunoascd adevarul unei persoane.
Geniul este actorul care joaca un rol nescris.
Ca sa faci un lucru mare trebuie, ca de cele mai multe
ori, sd te uifi pe tine insu^i.
Ca sa fii actor nu trebuie sa ai suflet, ci trebuie sa ai
expresie. Actorii cu suflet sunt creatori de teatru §i mxjuedtori
de teatru.
Ca sa joci, trebuie sa imn;i ceea ce nu nrfelegi prea bine.
Daca infelegi ceva, atunci ifijoci propria ta drama.
Orice amintire e responsabild ca. propria ta uluire.
Omul care poate fi atent la orice gest al sau e omul care
a facut primul pas in mantuirea sa.
105
Un indrdgostit nu poate fi niciodata un amant. Cu atat
mai pu^in un om inielept. . .
Daca am ierta din toatd inima n-ar mai exista liter aturd.
Carole au un destin meschin. Ma refer la cdrfile mari.
Mdrefia e fotografia celor care §tiu ca nu mai pot fi
intrecuii.
Senindtatea e dorinfa celor tineri §i ipocrizia celor in
varsta.
Un om care da sfaturi e un §arlatan. §i se intampla acest
lucru fara ca cineva sd §i-l doreascd.
La Dumnezeu se merge numai pe cdi ocolite .
32 Cartea a fost terminata pe data de 2 septembrie 1997. Aid aveti numai fragmente din
carte . . .
106
107
Pasarea celor zece na§teri
(poeme, vol. 4, 1997)
La 18-19 ani ai vietii mele, Nichita Stanescu era pentru
mine...o stare de spirit §i nu numai un poet genial... pe care il
citeam §i il infelegeam din interior.
El, ca §i al|i mari scriitori §i artisti ai lumii, pe langa
mulfii Sfinti ai Bisericii, pe care ii citeam §i ii trdiam cu nesaf,
se intdlneau la un nivel de mare addncime in fiin^a mea.
Binenrfeles ca nu confundam pe Sfinfi. cu geniile §i nici
Sfdnta Scripturd sau Filocalia cu filosofii de tot felul, cu care
ma imprieteneam, in mod robust, in acela§i timp.
Ma interesa sj ma intereseaza sa iau de la to^i tot ceea ce
ma aprofundeazd §i sa mi-i fac prieteni, fara ca prin aceasta sa
scap vreo clipa din vedere diferenfele valorice dintre ei.
De aceea...volumul al 4-lea de poezie a fost un moment
de ascezd literard, de mare concentrare, izvorat din istoria
celor 11 Elegii nichitiene.
Nichita a scris acest volum de versuri intr-o casa
parasita, pe pamant, fara sa manance. O asceza a creatiei.
Fiind intr-un moment de mare efervescenfa interioard,
eu am scris 10 poeme... mi 11 ca el, fiecare dintre poeme
incercand sa defineascd starea de spirit enunfatd in titlu.
Iar titlurile sunt: Argonautic, Elegiac, Demiurgic,
Apolinic, Dionisiac, Angelic, Demonic, Filosofic, Estetic,
Iluminat.
Starile de spirit insa nu imi apartin in totalitate (adica
nu sunt o prezentare a mea, numai a sentimentelor mele) ci
33 A se vedea: http://ro.wikisource.org/wiki/Elegii_st%C4%83nesciene.
108
exprimarea starii de spirit din titlu...prin experien^a tuturor pe
care i-am vdzut, citit. . .
Sunt poeme colective... scrise la persoana intdi.
Ele reprezinta o radiografiere a trairilor multor oameni,
la fel ca §i cele 11 Elegii nichitiene, numai ca eu am luat
asupra mea...sim^amintele multora...§i le-am pus intr-un
singur om, ca sa vad cum e.
Poezia esenfialistd, pe care am dezvoltat-o impreuna cu
ca^iva din jurul meu, tocmai pe aceasta idee mergea: pe faptul
de a putea sd reprezinfi §i sa te prezinfi, in termeni difernji, in
stiluri diferite sau in forme combinate. . .pe ei §ipe tine.
Sa spui, pe scurt, ce se petrece cu tine §i cu tofi.
Empatizdnd cu to^i §i toate, incercand sd inieleg tot ce se
poate §i sa scriu in diverse tempouri despre aceste experienfel
stdri de spirit, de aici incolo aveam sa scriu eseniialist.
A§a se explica de ce am scris atatea car^i in 2-3 ani de
zile: pentru ca eram un burete caiQ/iltram via^a tuturor, vii sau
adormi^i pe care ii intalneam, §i o faceam artd, marturisire,
confesiune.
Numai ca statutul acesta de colector ultraspafios de date
§i sentimente (ca in filmul Dumnezeu pentru o zi 34 ) m-a istovit
cat pentru 20 de ani.
Dupa 80 si ceva de cdrfi scrise in 3-4 ani, dupa picturd
si sculpturd intensive, toate la un loc, in acela§i timp
(terminasem seminarul, eram profesor suplinitor §i ma
pregateam sa devin student... sdrac §i singur), am ajuns
student purtand in mine o epuizare sord cu disperarea.
§i, ca student, binein^eles ca m-am odihnit in vw...ca in
realitate nu era timp.
Mai pe scurt, volumul de versuri pe care vi-l prezint in
cele ce urmeaza, in integralitate, reprezinta momentul cand am
inceput sa scriu despre toft §i despre mine... la persoana 1
singular.
Era un mod de a-mi asuma binele §i raul lumii noastre, a
tuturor, dupa cum o faceam si o fac in rugdciune: sa ii am pe
tofi §i sd ma rog pentru tofi in fa^a Domnului.
Deci...un moment de ascezd, de perihorezd (de
imbrdiisare) a tuturora.
1
34 Idem:
http://www.cinefan.ro/film.php?film_id=599&titlu=Dumnezeu_pentru_o_zi&sinopsis=
1.
109
Argonautic
Am ie§it sdrutdndu-mi umarul
nop^ii,
sarutul de dragoste,
filde§ul de raze al cunoa§terii.
Am ie§it pe u§a na§terii
de metale §i de proverbe.
O, nu ir^elegi infelesul
meu de singuratic !
Eu am a§teptat sd-mi auzi plansul,
sa-mi auzi osul alb,
din ceara de cuvinte.
Am ie§it inaintea ta
dezvelit de suflet §i inima.
Credeam ca tu
md vei cuprinde in bra^ele visului
§i-mi vei sfinfi lacrimile.
Insa ai venit ca un neant,
ce-mi poarta umerii grei
prin noapte.
Ai venit cu degetele mele
taiate de umbra,
ca sa mi le uifi
in tacere.
O, nu mi-ai simfit tacerea!
Am uitat sa mai scriu lumina
pe sufletul meu.
In piatra am vdrsat durerea
mea.
110
Am uitat-o
de trap,
de unghia blanda,
de ingeri razbunatori.
Am devenit lucid
ca o apa taioasa,
ca o enervare extatica.
Lacrimile mi s-au pietrificat,
mi s-au facut oglinzi de lemn.
Somnul meu viseaza
in patul rupt al cuvintelor
§i al genelor tale.
Am ie§it cataclismului rapt.
Ill
Elegiac
In bra^ul drept, nelini§tea mea
ma urmeaza oriunde.
Prin locurile unde
trecatorii nu digera saman^a,
eu descopar durerea
amintita de cutremurul mor^ii.
In ea se balacesc
sunetele murdare ale strazii.
Sentimentele lor nu sunt
diferite de ale mele.
Uneori trebuie sa admi^i
ca floarea se na§te din noroi,
ca ingerul a mancat, §i el,
coptura nelegitimd a suferin^ei.
Pentru sinucigasul acesta de suflet
trebuie sa spun,
ca via^a este din raze
inghe^ate de intuneric.
§i nu §tiu cum nu-§i dau seama
cei ce vad aceasta raceala
ce emana din ziduri,
acest sacru blestem
fara destina^ie.
Platim adeseori prea scump
nelini§tea de-a trai.
Culegand flori
din saracia liberta^ii noastre
mi-am simfit umilin^a
nascandu-se dintr-o umilin^a
§i mai profunda.
112
Sufletul mi 1-am sim^it
prea gol de via^a,
ca §i cum ingropam un mort
in dezinvolta eternitate.
Alaturi de mine
m-am sim^it, deodata,
mult prea singur,
incat nimic nu a mai avut
nici tacere
§i nici nume.
113
3
Demiurgic
Cand nu am „tu"
ma simt insingurat.
In prada pasarilory5ra ochi
ma simt addugat mancarii.
De nu s-ar fi inventat iubirea
mai inainte de timp
nu ar fi existat instrainarea.
Instrainarea
se na§te din pantecul
exclus fericirii.
Cautand prin paginile
albe ale memoriei,
insingurarea nu are
decdt locul meu.
Nefericirea mea
este pldnsul unui zeu
fara via^a.
Cu mainile mele caut
imbrdiisarea.
Cu ochii mei caut
perfeciiunea.
Cu sufletul meu caut
nemurirea.
§i nu imi este exclusa
niciuna dintre ele.
§i niciuna dintre ele
nu imi este strdind.
114
Straina imi este via}a mea
fara moarte.
Strain imi sunt eu,
dincolo de mine
§i de aceasta durere
insatiabila.
115
4
Apolinic
Nu caut versul care fipa in
metafora mor^ii.
Departe de mine
sa-mi ingrop sufletul
intr-un cavou
fdrd addncime.
Daca imi port o durere
care md inspdimdntd
atunci este versul
eel mai sublim al meu.
§tiu ca el s-a nascut
odatd cu via^a mea.
Eu i-am taiat cordonul ombilical
§i 1-am lasat sd se eternizeze.
Nu e niciodata urata
o na§tere
oricat ar fi ea de dureroasd.
Care sunt mame
§tiu ca un om e
intotdeauna frumos .
116
Pentru a fi frumos
trebuie sa-l iubesti,
pentru ca totul
sa aiba un sens.
Versul meu
s-a nascut odata cu mine.
Odata cu el, timpul
imi va spala durerea ochilor
§i a cuvintelor.
Voi adormi odata cu el.
Amandoi ne vom acoperi
cu timp.
In acest timp
unul dintre noi
va vesti trezirea
celuilalt.
Cine se va trezi primul
va saruta ochii plan§i
plangand.
117
5
Dionisiac
Diminetile au devenit lungi
ca ni§te vertebre ale ochilor.
Mereu a§tept ca sd vii
din moarte.
Sa te intorci,
uitand ca intre noi
sunt pdsdri rdnite.
Nu vreau sa ai fiin^a.
Sa fii precum aerul,
imbrdtisdnd copacii
din gradina,
ii adoarme.
Sa te intorci
calcand prin iarba gandului,
fara ca sd treze§ti carabu§ii.
Nu vreau sd-mi spui cuvinte.
Cuvintele aduna in ele
numai prelungirile, in timp,
ale spiritului.
Vreau sa fii
numai plind de ingeri,
numai mustind de iubire tanara.
Pe ochii mei cazand
sa-mi aduci eternitatea,
cu un sarut, mai aproape,
atat cat sd md pot naste dintr-o alta
mama.
118
A§ deveni astfel tanar
intrdnd prin moarte.
A§ deveni tdndr
atat cat moartea
ma poate face
spre a nu mai muri.
119
6
Angelic
Ingerii nu au ceruri
numai pentru ei.
Durerea trupului meu
are cerul lui intre Ingeri.
In pasari aruncat
zbor prin
inal^imile solare.
Dar nu uit
sa imi iau cu
mine exis tenia.
Aceasta
nu se poate
dezlipi de zborul meu,
oricat ar fi el de inalt.
In Ingeri
imi port zborul depasdre,
dar trupul meu
se umbreste sub salcami.
Impreuna cu Ingeri
sculptez lumina in pleoape,
modelez bustul virgin
in obscuritatea imaginii.
Dar Ingerii in trupul
meu se simt strdini.
Ei nu se pot murddri pe aripi
cu neantul durerii.
Ingerii nu pot fi dialecticieni
ai destrdmdrii.
120
Poetul se na§te insa
prin dureri §i moarte.
Urcand in ceruri
§tie afi
pasare.
121
Demonic
In nop^ile mele triste
singurul anticalmant
este demonul violet
al camerei,
obsedat
de privirea ce
imi strdpunge linistea.
Ii observ fiecare
privire a ochiului
in agonie.
Credeam ca nu
stiu sd observ
moartea in propria sa
desfasurare
interioara,
inainte de a-mi da
seama de prezenia lui. . .
Acum trupul lui innegurat
imi este o inspiraiie hddd.
Mugetul clipelor
este un gong sinistra.
El crede ca sunt
indrdgostit de intuneric
si ca am innebunit de
iubirea nimanui.
Dar intunericul este
o proprietate
de unicdfolosintd.
Asezandu-se in fa^a mea
a mutat pasarea
in propria lui umbra.
122
Lumina lui neagra
s-a mutat in camera mea
plina de nebunia
febrei cuvintelor.
Numai ca noi ne dorim
eternita^i diferite.
Eu nu pot sa cred
in sublimitatea
unui demon.
123
8
Filosofic
Dincolo de timp
am simtit cutremurul
etern al asteptarii,
trecand acest zid
eliberat de semne.
Dezbracat de numele meu
m-am facut simplu
ca o respiraiie.
In cuvinte nu se pastreaza
realitatea!
Aceasta se stinge
in cuprinderea ochilor mei,
aidoma unui orizont.
Ceea ce este neschimbat
nu se poate scrie.
Ceea ce este invizibil
ramane in semn
doar umbra.
Prin moarte trecand
§i privind inapoi
un trecut nu are
importania secundei.
Secunda din aceasta
secunda
este una
a miracolului.
Am vazut cum
se naste miracolul
in timpul frunzelor
§i am in^eles doar aripa,
pasarea trecand
124
dincolo de timp,
doar cu ea insa§i
§i deplina.
125
9
Estetic
Lumina prin care
ma nasc
nu are reflexe.
Eu cobor
intotdeuna in cuvinte
si ma las ucis de ele.
Iau asupra mea
vederea de dincolo
de vedere.
Arcuind cerul
scriu pe el poemul,
acela, singurul,
care nu are nume.
In nuance,
lumina este o pleoapa
care inchide lacrima
in cuvinte.
Imaginea se amplifica
in culoare
si sunet armonios.
Alergand prin cea^a
iau asupra mea
nelini§tea de afi sublim,
frumos prin lumina.
Simt ca sunt o
rupere de intreg
si ma doare.
De aceea, in lumina
via^a nu are forma inchisd
a mor^ii.
126
10
Iluminat
Ma desfa§or prin
cerul deschis
al zorilor
ajungand diminea^a.
Impreuna cu lini§tea
unei mor^i
ma amplific in sentimentul
durerii de lumina.
Cifrele imi sunt
ochii prin care
imi scriu
revisarea ideilor.
Mai mult decat
ma a§teptam
din sange
cuvintele au forma lor,
cea alba . . .
Zborul i§i strange aripile
§i devine taina.
Inserarea nu va mai avea
asteptare.
Nici ochii mei nu mai pot
avea moarte.
Nelini§tea
§i-a pierdut neobosita ei
sarutare.
Vad cum prin trupul zburand
pierd timpului
intristarea lipsei de zambet.
Cuprins
1. Cuvintele adunate cufurca
(nuvela; 26 mail 997) [2-16]
2. Gdnduri cu aripi
(cugetari, maxime §i
a fi scriitor de geniu)
(aforisme, vol. 1, 1997) [17-74]
3. Saltul in aer
(aforisme, vol. 2, 1997) [75-87]
4. Prima stea boreald
(aforisme, vol. 3, 1997) [88-106]
5. Pasdrea celor zece na§teri
(poeme, vol. 4, 1997) [107-126]
5. l.Argonautic [109-110]
5. 2. Elegiac [111-112]
5. 3. Demiurgic [113-114]
5. 4. Apolinic [115-116]
5. 5. Dionisiac [117-118]
5. 6. A«££>//c [119-120]
5. 7. Demonic [121-122]
5. 8. Filosofic [123-124]
5. 9. Esteft'c [125]
5. 10. Iluminat [126]
Teologie pentru azi
2011
Editia de fata este o editie
5 5 J
online gratuitd
si e proprietatea
Pr. Dr. Dorin Octavian Piciorus
Ea nupoatefi tipdritd
si comer cializatd
5
fara acordul direct
al
Pr. Dr. Dorin Octavian Piciorus
Pr. Dr. Dorin Octavian Piciorus
Teologie pentru azi
Toate drepturile rezervate